Monday, August 24, 2009

Ganduri in tramvaie

Random. Asa-s lucrurile. Asa-s gandurile tale, aiurea intr-un tramvai, cred ca ai ajuns in nr. 365.
Tot schimbi tramvaie in speranta ca il nimeresti pe cel bun care te va duce acasa. In fiecare asculti cate o poveste de la persoana de langa tine, fara sa spui nimic. Fiecare cu povestea lui, a ta e insasi povestea lor. Esti oare reflexia din ochii lor? Faptul ca spune cineva despre tine ca esti ok, inseamna asta? Conteaza ca esti viu sau mort in mintea necunoscutilor cu care te intersectezi prin tramvaie anonime?
Are vreo importanta pentru ei daca ai talent la desen, ca esti geniu in fizica sau ca esti criminal in serie? Observa cineva altceva la tine in afara de culoarea tricoului sau daca ai pantofii plini de praf?

Si uite asa, treci dintr-un tramvai in altul, tot inregistrand povesti sau strangand sute de chipuri necunoscute pe hartie foto. Oare singuratatea nu poate fi vazuta ca libertate deplina?

Si cum am revenit la fixatia de acum 6 ani, am pus aici Sunrise - Norah Jones

Monday, August 17, 2009

Burnout. Fast forward

Aproape ca ma bucur, zacand in pat, ca mai e putin din vara. Mai ca-mi vine sa stau si sa nu mai fac nimic, sa nu mai ies la beri, sa nu mai conduc mii de kilometri, sa nu o mai ard prin cluburi si pe la concerte. Mi-a cam pierit dorul de duca... sau am obosit? Sa o iau de la capat?


Unde? Pffffff in 1000 de locuri, cu creierii praf, cearcane gen panda dar cu un cv impresionant la capitolul bosketareala haotica cu un vaga directie inainte. Deh, trebuia sa-mi scot parleala pt anu' trecut cand n-am facut mai nimic din ce aveam pe lista.

Cred ca am obosit, sunt "batran si bolnav" cum zice Fane :) Mai am de dovedit un Plai pe la timisoara, un Green Fest si niscai (minim doua) iesiri pe munte cu ai mei ca brazii si cine o mai fi disponibil.

Am mers, am ars, am cantat, am baut am ras si am vazut.
As adormi la soare vreo 2 saptamani in poala unei tinere revolutionare.
Apoi ma mai gandesc :D

Cum s-ar spune: Summer's almost gone.

Wednesday, August 12, 2009

Give me a riot... or two!

Buimac, dar fericit, ma trezesc pe la 11 juma si imi dau seama ca ma aflu pe o canapea intr-o terasa langa mare. Dormisem bine. Imi amintesc ca m-am intalnit cu un prieten, ca am baut un pahar si am schimbat niste vorbe si cam atat. Imi aprin o tigara, uimitor, pachetul era pe masa. Ma dor mainile, observ ca sunt muscat in vreo trei sau patru locuri. Caut sa-mi iau o bere, sa imi revin. Imi dau seama ca am cheile de la masina... unde or fi astia? Aflu ca s-au invelit cu o barca gonflabila... Traiesc nopti pe care nu le stiu, nopti pe care le aflu de la prieteni, intr-un rezumat sumar intr-o dimineata.
O iau de la capat, intr-un iures frenetic fara sens. Ajung printr-un miraj in Expirat... Cant cu Mosu ceva guns'n' roses si vine "o fana" cam dusa cu capul, ne felicita dar nu se baga in formatie, doar observa si apoi dispare. Imi exprim ferm dorintza de a saruta niste buze cu pierce in ele. Continui cu ce am inceput de ieri, niste votca cu redbull. Imi mai revin putin. De unde dracu am muscaturile astea pe mine... Ma trezesc ca stau singur pe o banca, continuand la al tzaspelea pahar. Enjoy the silence. Ciudat mi s-a parut ca Mara vorbeste foarte rar, contrar anilor in care m-am obisnuit sa turuie. Ceva e putred. Si de ce zice ca am lipsit o ora? Doar 10 minute am facut de la Stuf la Expirat... Aflu ca am sarutat buze cu pierce-uri. O caut turbat pe sora imaginara a Doinei. De fapt nu pe ea. Caut in continuare, sarut alte buze cu sau fara pierce-uri. Ma duc in mare sa ma trezesc. Ajung la o carciuma unde il vad pe Toderutz survoland o tipa cu 2 capete mai mare ca el. Ii fac semne dar nu vede la 2 m de el. Plec cu nu stiu cine pe nisip si fumez. Mai fac o ora inapoi. Pustiu alearga dupa o himera blonda de-i face semne si apoi dispare brusc. De trei ori, cifra fatidica. Ma ridic sa plec, bantui pe nisip, in dreapta mea rasare soarele. Intru intr-un cort, vad oameni indecenti, cer o cheie si dispar. Ma trezesc la 12, intr-o masina, dormind frumos cu Pink Floyd pe fundal.

Ascult obsesiv o piesa de mi-a dat-o Coco: Games for days - Julian Plenti

Monday, August 3, 2009

Carpe diem, what's left of it

De ce oare tot ai senzatia aia stranie ca iti scapa ceva?
De ce te gandesti la iarna, la zapezi nesfarsite si gri?
De ce aluneci printre oameni si nu poti sa te opresti?
De ce te simti singur cu atata lume in jur?
Cum se face ca ai darul sa repari lucruri stricate si le dai altora mai departe drept folosinta ne pastrand nimic?
De ce simti ca trebuie sa stai si nu accepti esecul?
De ce nu te poti aduna sa poti face mai multe?

De ce kkt iti vin atatea intrebari in cap?
Cum sa faci sa le opresti?

Apocaliptica I don't care