Thursday, July 30, 2009

Strange mindset

O explozie de idei, cuvinte aruncate de la unul la celalalt, cu atata usurinta. Un joc de sah permanent, captivant, incat nu-ti dai seama ca cineva te-a calcat pe picior si sangerezi. Arunci cu vorbe in mine de parca ar fi petale, incercand sa schimbi floarea de fiecare data, sa nu ma prind din ce gradina ai furat-o. Shimbi vorba cu usurinta cu care iti dai suvita de par ce-ti atarna pe frunte.

Cine esti?
Nu vad nimic, doar aud cuvinte insirandu-se pe un fir, incercand sa le gasesc un rost, sa formez o cheie. Oare cine o sa castige razboiul asta al ideilor? Eu? Tu? Amandoi?
Propun remiza, peste vreo 20 ani.

Tuesday, July 28, 2009

There's nothing there

E mult vid, mult spatiu intre ochi si minte, se pare ca legatura a incetat pentru moment. Ti-e atat greu sa relationezi cu ce se intampla in jurul tau. Te misti incet, atras magnetic, fara sa stii de ce si ce vrei. Te-ai trezit inconjurat de 6 pachete de tigari cautand sa-ti aprinzi una... sa mai treaca timpul. Mai rezolvi masinal niste probleme pe la job, cautand liniste, cautand nimic, mai citesti niste pagini dintr-o carte prafuita.
Ai uitat sa tresari decat la iminenta unui accident rutier cu un distrus ce incearca sa-si imprezioneze pe pupaza de langa el ce-ti face cu mana.

Ai uitat ce-nseamna viata desi o traiesti zi de zi.
Ai vrea sa pleci dar nu ai cu cine sa impariti tacerea si privirile pe drum.
Se vorbeste, se traieste, un zumzet cretin pe buzele tuturor, obsedati de masini, fufe si lucruri materiale.
E cald, tare cald.
Te gandesti la o injectie cu adrenalina.
E atata praf si zgomot inutil.

Off topic: Rue du soleil - In my heart

Sunday, July 19, 2009

Things that matters. The most?

Cateodata ma gandesc la faptul ca suntem singuri 90% din timp. Ca viata noastra nu ne apartine decat in mica proportie, ca-i iubim pe ceilalti prin felul in care ne reflectam mastile noastre asupra lor, ca nu suntem decat o suma a proiectiilor noastre asupra lumii sau a unor ochi nespusi de frumosi.
Probabil ca de aia tot cautam neobositi in altii franturi din noi.

Ma urc pe un varf de munte, simt ca timpul s-a oprit, cred ca aia e ce vreau si ce caut. Conduc spre naiba stie ce destinatie cu muzica in blana si geamul deschis si cineva in dreapta mea, cu mana in părul meu, zambeste cu mine si intelege fara cuvinte sute de pagini ce vor fi scrise impreuna. Stau tolanit pe nisip si ascult o combinatie de mare si Pink Floyd, rezemandu-ma agale intr-o sticla de votca si nu pot gandi altceva. Ma uit in ochii Andrei, nepoata-mea si nu vreau nimic mai mult in momentul ala decat sa o fac sa rada.
Mi-e greu sa-mi dau seama ce conteaza cu adevarat in zgomotul asta al lumii de langa mine.
Cateodata imi doresc ca nimic sa nu conteze.

De ce cautam sa facem numai lucruri inedite, avand pretentia ca asa vom fi remarcati? De ce ne omoara asteptatul unui telefon? De ce tanjim dupa acceptare si validare sociala? De ce nu putem fi ok fiecare cu mortii lui?

De ce exista scuze pentru toate?

Mi-am amintit azi, in timp ce forjam printre lanuri de porumb spre tzara,
de asta: Lita Ford & Ozzie - Close my eyes forever
si de asta: U2 - I Still Haven't Found What I'm Looking

Friday, July 17, 2009

Senza parole

Ce fain e sa zambesti fara sa faci nimic, fara sa ceri nimic. Doar sa fii, sa molipsesti, sa creezi valuri si sa nu astepti sticla aia cu mesaj in ea. Sa plutesti intr-o deriva de senzatii, sa simti verde electric intr-o bezna colorata de arome. Sa intinzi cu ochii inchisi mainile pana dai de degete lungi si sa cuprinzi cu palma un gat catifelat. Sa mirosi parfumul părului castaniu ce-ti mangaie obrazul ars de soare, sa nu vezi ochi caprui ci doar sa-ti simti buzele cum sunt arse de o respiratie fierbinte, in ritm cu a ta.

Sa stai afundat intr-un scaun moale, sa imparti priviri, sa atingi degete intamplator pe o bricheta, sa nu spui nimic, sa nu auzi nimic, doar sa vezi cuvinte cum se insiruie pe o foaie alba intre 2 cesti de cafea.

Si sa asculti asta: Il cielo ha una porta sola - Biagio Antonacci.

Wednesday, July 15, 2009

Ne dam in barci, cu capul in apa

145. Cicatelea atata am scris de cand am inceput mizeria asta de blog.
Pornesc 146 in vino veritas sau dracu stie ce am lins pe la Revenge. Oricum nu mai conteaza. Am decis sa vad ziua de mine la fel de mahmur ca cea de azi, sa stiu doar ce voi face si sa nu cunosc trecut. Eventual voi citi o carte despre mine, sau cine stie ce monolog in neant. Chiar ma doare la pedala.
I feel good si asta e tot ce conteaza. Ma simt bine pe spinarea mea, pe mahmureala mea si pe zambetele celorlalti. Teoretic n-am cum sa trezesc ganduri negative decat frustratilor. Nu dau decat zambete, nu ofer decat fun. Ce pm te freaca grija ce gandesc despre tine cand rad? Are vreo importanta? Esti ok? Ma-ta e ok? Ai ras cu mine la masa? Ai uitat temporar de cacaturile tale? Te-ai simtit altfel ceasurile petrecute cu mine? Ca sa citam un clasic, Mr. Wolf, din Pulp Fiction: "Let's not suck each others dicks yet!" De ce intri in detalii? Ce importanta are ca-mi tai venele emo style pe sub masa? Un alt clasic anonim spunea: "Ce te fute grija de cum imi duc eu zilele?"

Dracu, eu si 2-3 suflete dragi care vad prin mine stiu ce e in mintea mea. Ce noroc... Altfel...

Pana calului balan, metaforic vorbind, m-am saturat de critici. De lucruri ce nu ar trebui sa fac, ca-s om batran nu de alta. Am mai zis: "Sunt in barca mea. Te urci sau lasa-ma dracu in pace!"

Hai sa ascultam asta impreuna, fara suparare: Ain't no love in the heart of the city - Whitesnake