Thursday, May 28, 2009

Organic. La dracu.

P%^& mea. Niciodata nu am inceput un post cu aceasta expresie dar cum o viata are omul nu merita ratat niciun eveniment.

Sunt inca marcat de o piesa de o ascult de o saptamana, la nemurire.
La urma urmei ce mai conteaza ca trecutul iti este parte din viitor, ca ai pierdut definitiv ce ai crezut ca iti este religie si moarte. Nu poti decat sa visezi la ingeri blonzi cu aroma de iasomnie, tei si mana maicii domnului, fara a fi legat de religia pe care tocmai ai renegat o seara intreaga.
Incep sa devin in ajunul crancen a 30 x 365 organic, sa-mi simt fiecare celula cum vibreaza la diversi stimuli bahici sau erotici. Si uite asa cum mai intra un pahar de vin din filiera Pisica-Mimi-Mitzi, ca tare bun e.

Si ajung sa ma simt la un sfert din viata mai bine decat am iesit chel din mama (presupun, desi parca eram blond si acum brunet la 1.90).

Concluzia: de m-ai fi intrebat acu 5 ani ce vreau sa fac ti-as fi raspuns concret cu zecimala, aia, aia, celalta.

Daca ma intrebi acum iti spun ORICE. Orice zboara se mananca. Daca nu, o treci la pierderi. Macar ai incercat.

P.C. (post coitum). Cititorule, nu ai si tu senzatia ca ai trait prea putin pana acum? Nu simti ca nu ai ars destul? Sau ca mai ai mocnit in tine un foc ce poate distruge pe vecie entitati ratate, fiinte demult uitate si straine? Drace, nu vezi cum curge sangele din tine aiurea intr-un bol de lut ce nu e luat in seama? Cat pula mea mai ai de trait in tine fara sa te reversi peste buza sangerie si dulce a paharului? Cand ai de gand sa musti din ea pana simti ca ceea ce ti se cuvine e in tine?

Si acum, ascultati organic asta:Blood Stain- Unkle
Bonus, piesa ce ma face sa ma vad gonind cu muzica in blana printr-un camp de maci pana uit de toate: Reign - Unkle

Tuesday, May 26, 2009

Pe sub apa, in aer

Chiar imi trecusera prin cap cateva schije de aberat pe blog dar in urma berilor din ultima ora le-am cam uitat. In fine, trecem peste aspectele negative ale vietii si ne continuam incursiunea paradoxala in imbecilitatea mea de creier.

Se pare ca prea mult am aberat pe chestii vazute ca triste/deprimate/lalaite in ultima vreme incat multa lume probabil ca ma considera un distrus care isi plange amarul pe net in loc sa varuiasca un perete alb cu o sticla de vin rosu. Apoi, cum nu tot ce zboara se mananca, se poate deduce logic ca nu sunt pe cale de a-mi taia venele si a umple tastatura de moloz. Pur si simplu imi trec niste cacaturi prin cap si neavand alta ocupatie seara, le vars pe aici. In rest sunt perfect capabil de a bea niste beri prin motoare, baricade, sau in alte carciumi cu nume de obiecte revolutionare, sa rad ca retardul de glume ok si sa nu-mi plang de mila pentru ca .. nu am de ce.

De ce mi-am facut blog? Dracu stie.

Probabil ca era la moda, pentru ca am fost provocat, pentru ca vroiam sa inteleg si prin prisma altor ochi beliti in monitor anumite lucruri ce-mi pareau enigmatice la un moment pierdut in timp. Cum variantele de blog monden, politic, cu bancuri sau pornografii nu m-a atras, am ales sa aberez cele mai negre ganduri ce mi-au survolat emisferele.

S-a schimbat ceva la mine? Multe.

De exemplu, sunt fan pitzipoance. Rau. Ma las de roakeritze pt ca sunt prea duse cu capul. Desi e frumos sa asculti o borala in miez de noapte si sa ti-o tragi eventual discutant in acelasi timp teme filosofice aleatorii, cateodata mi se ia de acest fenomen. Cam des in ultima vreme. Cred ca am devenit "too old for this shit" si nu ma deranjeaza "chill out-ul" deloc.
Din contra, mi-a facut deosebita placere duminica sa stau rezemat de o umbrela din aia de stuf la vama si sa ma uit la lume, sa-mi beau berea si sa fumez linistit. Atata durere grava in organ n-am avut de ani de zile.

Ce dracu atata agitatie?

Nu e mai bine sa-ti vezi/faci de treaba linistit? Chiar trebuie sa faci tahicardie la fiecare mizerie ce iti apare in campul vizual convins pana in rarunchi ca tre sa iei pozitie de actiune, sa-ti tragi burta incordandu-ti muschii pelvieni si sa faci ceva? As sta 1000 de ani. Si m-as uita. Oricum apa o sa curga pe dunare cacalau. Suntem prea mici pentru a conta cumva in torentul asta al vietii.

Ce am vrut sa spun?

Nici asta nu stiu. Doar am tastat fara noima. Singurul lucru care ma oftica teribil acum e ca nu mai pot bea o bere din cauza stomacului. Mi-as! Va trebui sa ma las de sportul asta si sa ma apuc de ceva mai sanatos. Ex: Votca + inalbitor de portocale.

Hai ma, ce dracu! Doar nu e chiar asa de negru.
Si cum ziceam ca m-a las de bere si de rock, ascult o piesa geniala: Con toda palabra - Lhasa

Wednesday, May 20, 2009

Foto de familie

M-am amarat si inrait, asta fac in ultima vreme.
E bine totusi (cred) ca o observ (rautatea) cum mi se scurge prin vene si asemenea endorfinelor ma face sa ma simt bine si de cacat in acelasi timp. In fine, este foarte intersanta ideea ca pe cat imbatranesti devii de cacao ca si individ, pe langa faptul ca-ti cad dintii si mergi in 3 picioare (al 3-lea e bastonul nu mataranga), ajungi o chitra de om.

Exista totusi si viceversa, la care sper eu (so help me god). Adica sa incepi sa simti ca se misca ceva prin tine, sa poti sa ai discernamantul sa lasi cacaturile la o parte si sa te uiti uimit ca retardul ala din American Beauty si sa observi lumea de langa tine si toate lucrusoarele amuzante care le contine.
As putea abera la infinit pe tema asta (sa-ti traiasca vinul, Pisica!) dar probabil ca o voi aprofunda in compania unora dragi mie, cumva la peste 2000 m pe niste coclauri.

Oricum, till the fat lady sings mai e, asa ca imi ramane sa ma uit ca boul pe geam din masina si sa vad oameni mai tristi, mai veseli, monocromi si multicolori.

Ca sa inchid aceasta mizerie de paranoie a rautatii din mine ce creste ca alien in predator,
listen to this: Pj Harvey and Nick Cave - Henry Lee

Wednesday, May 6, 2009

I think... I don't think anymore

M-am trezit de dimineata cu un gand tare interesant. De fapt cu nicio dorinta. Sau gandul de a avea dorinte. In fine, dracu stie. Prin casa este haos, prin minte haos, chef nici de o moarte mai mica macar. Bai, da' nimic! Cu mine in starea asta ar muri vaca de sete/foame. Ah, sa nu uit gainile.

Si culmea e ca imi zboara pe langa urechi niscai chestii interesante, proiecte, traznai, dar nu-mi vine sa ma ridic din pat. M-am prostit de-a binelea. Nici de munca nu-mi arde. Cred ca m-as uita infinit la filme care mai de care de kkt.

Bonus, m-am pricopsit si cu o durere interesanta de stomac, gen "lasa-ma sa te las, definitiv".
Imi suna in cap cuvintele raposatului Morrison: "I think I'm having a nervous breakdown". O carte extrem de interesanta zace la mine pe masa, cu un semn de carte in ea, cred ca am ajuns la faza cand se infiinteaza The Doors iar Jim o ia pe ulei. Probabil ca o iau si eu zilnic de la Lusien pt ca nu i-am inapoiat cartea...

In fine, mai bine imi iau pastilele de stomac si bag un film, evident de cacat. Ramaneti cu una din preferatele mele, Pink Floyd - Confortably Numb