Tuesday, July 29, 2008

Parizer subconstiental semi-afumat

"I'm sorry friend, this life is really mine ... " cica zic baietii de la Urma in Back to my room.

In modul cel mai egoist posibil, imi revendic dreptul la a fi liber de probleme, cu pace in neuroni si fara noduri in gat atunci cand merg pe strada, dreptul de a freca menta, a sta si a citi dupa bunul plac cele mai imbecile carti, dreptul la timp pentru mine si ale mele, dreptul pentru a-mi dori ceva, dreptul de a fi eu, bun sau mai mult rau, dar eu, cu acea constiinta de care sa am habar si sa o simt zi de zi.

Orice schimbare se cheama evolutie, dar, cateodata...
... i miss being me.

Monday, July 28, 2008

Plm... literar vorbind, aberand

Stau si ma uit ca boul la monitorul nou, scriu si sterg, iar scriu, iar sterg... "Nuu.. asta nu, e prea personala".. nuu... asta suna ca o ^&*la etc.
Vreau sa scriu, am idei de cacat de pus pe foaie, insa nu le pot scrie efectiv, pentru ca sunt prea vii in mine si nu ma lasa sa le scot. Doar mii de draci si de injuraturi care mai de care ma interesante imi ies din neuroni si apuca sa se materializeze in ceva concret. As bea, as fuma, as dormi, as conduce mii de kilometri numai sa scap de mine. In fine, termin elegant blogul asta de cacat, pula mea... probabil ca-l vor sterge aia care vor publica cartea "un blog de cacat, cu pizda ma-sii cu tot", post-mortem, evident.

Sau poate ante-mortem. Si uite asa incet, incet o dau intr-o alegorie pe tema mortii (lor ma-sii) ca in miorita, sau alte oi capii. Oricum, am sentimentul ca, in incercarea de a converge la un punct de gravitatie maxima, cred ca am gresit coordonatele si imi caut pe dracu si pe ma-sa (cu mortii ei, bineinteles) in afara de mine.

Over. nonsens. plm, the dead and the wounded, mother's of course.

Friday, July 25, 2008

Cautand intrebari

Cauti intrebari de pus, analizezi meticulos pe cele optime, ai sentimentul ca iti aluneci printre propriile degete, ca te scurgi din sistemul de valori generat ani la randul de-an-pulea, pornit gresit pe coordonate false si raportat la nimic concret. "Otrava" aerului curat te sufoca, plamanii tai au fost imbacsiti de plumbul orasului imbecil, corpul iti tremura, inima iti bate aritmic, simti ca o sa te prabusesti.

Porti vina trecutului, mostenirea primita si neacceptata, putreziciunea mizeriei interioare in care te-ai scaldat atata timp, mizerie pe care ai renuntat sa o mai vezi, sa o mai constientizezi, sa o mai simti. Corpul tau inert se sparge in nisip la undele provocate de raul ce se varsa spre tine... urli de ciuda pentru ca nu te misti repede, pentru ca esti intepenit de ignoranta, iti zobesti mainile de pietre, plin de sila de a lor inertie...


Te vezi nevoit sa renunti la tot ce te-a legat de lume, de tine, pentru a calca drept, cu pasi de sange pe nisip...