Monday, March 31, 2008

Organic

Cafea adormita, ora 7, lumina ce arde asternuturile verzi, fum cu miros de frig si menta, aroma de mar, atat de aproape...
Nu mai stiu daca merg sau zbor, nu mai stiu daca respir sau gandesc, sau pur si simplu nu-mi mai pasa... Cu degetele simt viata, simt cum se unduieste ca o duna de nisip incinsa pana la incandescenta ce-mi orbeste ochii deschisi, ochi ce nu vor sa mai vada pentru ca simt cum palmele ating apasat buze crapate de sete de viata.
Centrul de gravitatie s-a deplasat inconstient in afara, iar totul se invarte ca intr-un carusel fara stapan, pe care-l urmaresc prezent, cu mainile inclestate, cum cade liber spre centru, cum incepe sa arda, sa clocoteasca si sa devoreze piele, palme, umeri. Degetele au ramas impreunate, topite pe nisip de mare, racite in zapada de munte si legate prin jocuri de copii, ca doua maini ingropate in prezent, pentru totdeauna.

Tuesday, March 18, 2008

Twists and turns?

Cum poti cunoaste un om? Cum iti poti da seama daca esti sau vei fi inselat de... soarta? Oare este mai bine sa mergi pe premisa ignorantului si pana la proba contrarie sa fie totul roz? Sau sa traiesti cu frica in san, paranoia de zi de zi, gandindu-te ca s-ar putea sa fie vinovat apriori?

Stiu oameni care asta cred. Ca lumea e inselatoare si ca trebuie sa-ti pui intrebari la tot pasul asupra motivelor si sinceritatii ei. Stiu oameni, ca si mine de altfel, care merg pe incredere, dar care daca se intampla, iarta destul de usor, dar nu uita niciodata.

So, adica deci. Cred in ceea ce se intampla si-mi construiesc visuri in jurul acestei semi-utopie, sau o iau pas cu pas, test cu test, pana nu stiu cand dracu te opresti din testat si atunci... whatever?

Nu cred ca te intrebi din ce material e facut zidul sau daca e doar un carton colorat cand te indrepti cu 250 km/h catre el.

Just enjoy the ride.

Friday, March 14, 2008

blog 101 - something else

Nu exista o harta, doar instinct. E doar un sentiment sigur, incapabil de a se pune pe hartie. Drumul e sigur, dar cu ocolisuri. Stii doar ca ma plictisesc sa merg drept...

De ce incerci sa ma cunosti? Nu stii ca e in zadar? Acum poate iti zambesc, dar pot fi la fel de usor, ingandurat. Fara motiv, e doar o stare. Iti voi spune daca e ceva, orice, nu-ti fie teama. Doar nu incerca sa ma iei pe bucati, ia-ma ca pe un tot, pentru ca sunt un haos privit la microscop, dar cu o logica daca privesti de sus.

Stii doar ca nu-mi place sa ma arat asa cum sunt, pentru ca nici eu nu stiu cum sunt, stiu doar cine sunt. O multime eterogena de ganduri si idei, visuri si planuri imbinate haotic, pe care doar tu reusesti sa o ordonezi, cu miscari naturale, ca si cum ti-ai aseza o suvita zburdalnica de par.

Tuesday, March 11, 2008

Lichid...

Fruntea ta infierbantata are gust de mare, stiai?
Ma trezesc cu o pofta nebuna de tequilla si urmaresc exaltat cum se prelinge picatura aia de Salitos, incet, pe buza ta de jos.
Sunt ars cu tzigara pe mana de cineva... nu iau in seama...
Ploua... ploua cald, cu stropi de apa minerala.

Friday, March 7, 2008

Cu flexul, adanc, in creier.

Ma intorc iar la cantecul lui Sox..

"merg pe strada uneori / degeaba / ma uit la oameni, ma uit la flori / degeaba /... / cu prieteni ma-ntalnesc / degeaba / pe pamant calatoresc / degeaba"...

Cateodata am sentimentul asta ca totul este degeaba... ca nu exista ceva, o scanteie cat de mica acolo sa se concretizeze intr-o speranta de mai bine. Energie cheltuita haotic, in speranta dracu stie ce. Mda, cica "ce e cu ideea asta de delasare, vaicareala s.a.m.d.".. ce dracu sa fie... la un momentdat obosesti de cautat/incercat/alergat si iti mai vin dracii. Mie mi se pare normal. Nu ma plang ca-s neinteles pt ca nu e cazul. Cine intelege, intelege, cine nu.. sa-i ia dracu.

Caut solutii de curatat creier, self rebranding. Nu mai caut nimic, nu mai vreau nimic, nu-mi doresc nimic. Sa-i ia naiba pe toti care pun intrebari imbecile... daca mai pun.

Inchei aici postul asta de kkt, ca prea personal l-am scris. Ma revansez in urmatorul :)

Monday, March 3, 2008

Departe, printre ploi

As fi vrut sa raman acolo, sa nu ma mai dezlipesc de pe canapeaua aia... sa ma trezesc si sa vad fetze necunoscute care vorbesc ciudat de calm, fetze optimiste si relaxate, sa fiu buimac noaptea, sa ma plimb prin ploaie urmarind linii de tramvai cu destinatii necunoscute, sa beau cafele prin benzinarii, sa radem impreuna si sa vorbim orice tampenie, sa nu pot visa pentru ca nu e necesar, sa adorm ireal, sa pun de cafea si sa fumez privind linoleu verde, simtind ca iau parte la un mare secret, sa ascult povesti si sa beau apa minerala, sa urmaresc baloane cu privirea, sa urc scari rulante zambind la oameni, sa mananc vata pe batz plimbandu-ma pe alei necunoscute... sa nu fac nimic si totusi sa traiesc enorm...