Tuesday, February 26, 2008

Zeci de kilometri

Tâmp, zâmbet tâmp, pe un chip ce si-a uitat culoare ochilor, ochi ce n-au vazut mai mult decat nuante de gri. Dune de nisip imprastiate aleator printre degete galbene de nicotina, isi urmaresc agale umbrele, precum visele pe creatorul lor.

Am crezut ca lumea-i o cana de cafea, o cana translucida, ce-si lasa umbre pe un birou plin de hartii, scheme si pachete goale de tigari. Am crezut ca daca te avanti impotriva firii tale, ajungand la limita fizica a oboselii, a uitarii de tine, gasesti fructul mult ravnit, echilibrul. Am crezut ca neuitandu-te in jur, ignorand orice senzatie si izoland orice sentiment, poti ajunge la limita de sus, uman.

Esti ca mana unei statui, ce mangaie fruntea unui om, cu ochii gri, albit de fum si de ganduri ce zambeste la atingerea mult asteptata, a pietrei cu sange cald. Ma simt orbit de caldura, intelenit de iarba ce rasare inaintea pasilor mei, inecat de parfumul florilor de cires ce-mi incetoseaza privirea cu ninsoarea lor.

Simt cum bucati din mine cad, in fuga nebuna printre ganduri si planuri catre doua maini calde cu degete subtiri. Abia astept sa ajung, sa vad, sa ating ceea ce simt.

Thursday, February 14, 2008

Despre plictiseala... #whatever

Urasc sa pun citate dar asta e tare:

"Pentru ce oamenii care sufera nu se plicitsesc? In scara starilor negative, care incep de la plictiseala si sfarseste in disperare, trecand prin melancolie si tristete, omul care sufera incearca atat de rar plictiseala, incat pentru el prima treapta este melancolia. Plictiseala o cunosc numai oamenii care n-au continut launtric mai adanc si care nu se pot mentine vii decat prin stimulente exterioare. Toate nulitatile cauta varietatea lumii din afara, fiindca superficialitatea nu este altceva decat realizarea prin obiecte. Omul superficial n-are decat o problema: salvarea prin obiect. De aceea, el cauta in lumea de afara tot ce aceasta ii poate oferi pentru a se putea umple pe sine insusi de valori si lucruri exterioare.

........................

Ce departe de toate astea este omul care sufera! Acesta niciodata nu e atat de sarac incat sa se poate plictisi. Suferinta are rezerve infinte, care niciodata nu lasa pe om prea singur, ca el sa mai aiba nevoie de altii."
E. Cioran, Cartea amagirilor.

Q.E.D.

"- si.. ce mai zici?
- (....)
- io ma plicitisesc
- grozav. si?
- donno, ma gandeam sa vad ce mai faci.
- cutting my veins.. wanna see? (bizi).
"

Da, am ceva impotriva oamenilor care se plictisesc si mai tupeul sa spuna "hai scoate-ma din starea asta de kkt!".
Get a fucking life dude! Asculta muzica, citeste un sul de hartie igienica.. whatever... cauta pe google.
DO SOMETHING!
Asta e parerea mea.
If you don't like it.. go to the showers! (quote Bugs Bunny).
If you do, let's have a beer :)
Cam atat :D

Sunday, February 10, 2008

bla bla... whatever

Cred ca ti-ai cladit o bariera de probleme, aparente sau reale, de scuze sau de minciuni si ti-ai vandut libertatea pentru a avea mai mult timp pentru tine...

Cred ca te cauti intre sute de ganduri, asculti idei si cerni sfaturi, te ascunzi printre masti sau perechi de ochelari...

Cred ca n-ai asimilat suficient pentru a te prezenta ca si intreg, ca esti un haos ce tinde sa convearga catre un punct, catre o idee, catre implozie...

Mi-e teama sa nu te pierzi in incercarea de a te gasi. Mi-e teama ca vei fi o piatra intr-o lume de nisip... un nefericit intr-o lume perfecta.

Oare are rost sa incerci sa-ti explici orice lucru?
Aiurea vorbind, nu pierzi oare timpul?

Riders on the storm...

We are riders, riders on our storm...

Mergem alaturi, pe drumuri paralele. Mergem prin ploaie, prin vant, cu buzele uscate uneori de vant sau soare, cu sete de viata si de .. bere. Ne mai aruncam discret priviri, nu indraznim sa calcam linia dintre noi... Ne place independenta, ne place sa ne stim pe drumul nostru, chiar daca ar duce in acelasi loc, dar vrem sa fim.. noi. Sa facem lucrurile in comun... dar totusi individual.

Legati suntem de o privire si un zambet, de un ras nebun si o punte de cuvinte, legati suntem printr-un nimic suficient de puternic incat sa devina ceva.

We are riders, in each others' storm...

Semi utopie, oarecum viaţă

Oare cum o fi sa zaci pe canapea, cu o cana de vin fiert langa tine si... sa nu faci nimic?
E bine e sa ai timp liber... asa am auzit.

Sa stai la o bere o seara intreaga, sa-ti poti tine promisiunile, alea facute cu o saptamana in urma, sa nu-ti mai verifici emailul de job din.. instinct. Sa le lasi dracu pe toate si sa poti spune ca ai o viatza normala.
E bine sa ai o viata personala, sa faci.. diverse, asa am auzit.

Sa nu te mai trezesti la fel de zombie cum te-ai culcat, sa nu-ti mai admiri cearcanele in oglinda si sa observi barba cum iti creste... Sa nu trebuiasca sa-ti notezi in agenda intalnirile cu prietenii, sa nu te gandesti de 2 ori seara pe la 11 sa iesi pe undeva...
E bine sa dormi, asa am auzit.

Sa nu mai trebuiasca sa comunici prin bloguri, necunoscut cunoscand alti necunoscuti, pentru ca asa e mai usor. Sa atingi oamenii cu palmele, nu prin cuvinte tastate la repezeala.

E mai bine sa vezi zambete, decat smiley-uri, asa am auzit.