Tuesday, December 23, 2008

Almost xmas depresion drift

Cred ca oameniii sunt bolnavi. Bolnavi de...ei.

Nu se suporta, apoi se iubesc de nu mai pot. Apoi se freaca la icre... for fun. Apoi nu pot trai singuri.
Fac compromisuri apoi sunt plini de frustrari (cine dreacu i-a pus sa cedeze). Daca nu fac compromisuri, sunt egoisti. Si atunci iar au remuscari. Pana mea... oricum ai da-o la intors nu prea e loc de ceea ce normal s-ar numi LOGICA.
Unde e logica, exista o intrebare, apoi un raspuns. Paradoxurile sunt doar un mic procent, numit eroare, sau anomalie in sistem. Totul este posibil si explicabil.
WTF?

With, or without people... tot dracu ala e. Daca nu-ti fac altii probleme, are grija constiinta sa nu te lase pe afara. Oare constiinta sa fie problema si in cele de mai sus?

Revenind la subiectul naratiunii fara noima, este posibil ca frica de a ramane singuri, fara atenuatori de constiinta (socializare - urasc termenul, relatii, alte balarii care iti distrag atentia) sa ne faca sa ajungem fucked up?

Oare chiar nu avem ce vorbi cu noi insine? Parerea noastra nu e importanta? trebuie neaparat o a 2-a opinie? Conteaza?

De ce avem nevoie de constrangeri? Daca nu sunt voluntare, atunci sunt impuse de altii. Reguli sociale, politice, amoroase. Cred ca suntem prea prosti / slabi in a spune NU cand trebuie. Master? Slave? we are all slaves of our own game.

Nu-i asa?

Saturday, December 13, 2008

2 ani

2 ani de intamplari.
NEXT?

morala:
Everybody's Gotta Learn Sometimes

:)

Friday, November 14, 2008

Reach out... touch faith

In sfarsit mai tragi o gura de aer. Oxigen ce-ti ajunge in plamani, oxigen ce-ti mai decoloreaza sangele, scapand temporar de culoarea maro-cenusie ce incepuse sa-ti fie obisnuita atatea luni.

Ai chef de o cafea dar nu oricare. O cafea lunga. O cafea linistita, ca de weekend, cu putin alcool in ea (scuza: o raceala, motivul: sa nu te poti urca in masina si sa pleci cu treburi).

Se lasa frig, parca incepe sa miroasa a lemn ars.

Drive by, fara logica, doar ganduri. Johnny Cash powered.

Sunday, October 26, 2008

End task. "Have i really lost control?"

Oboseala.. O resimt, la fel ca toata lumea. Banuiesc. Oricum problema "unuia" e mai importanta decat problema "altuia". Pentru ca asa suntem facuti...

"Am o problema! Trebuie rezolvata! Acum" - multiplica textul asta X 10 si ce obtii? O succesiune de taskuri care trebuiesc puse in ordine a prioritatilor. Daca nu le faci lista, ajung un haos in capul tau si probabilitatea de rezolvare este minima. Insa, facand minunea asta, ajungi sa superi pe cineva, acel cineva care considera ca problema lui este mai importanta decat restul.

OK :). BUN. Acum beleaua: cum faci? Pe ce criteriu le ordonezi? Familie? Nivel de sangerare? Timp de raspuns? De-ar fi simplu ca intr-un limbaj de programare unde probabilitatile matematice de raspuns si actiune sunt FINITE si mai ales, fara optiunea poate.

Solutia sta, de fapt, in altceva. Nu in timpul tau de raspuns, nu in deciziile pe care le ei sau in relatiile pe care le ai. Ci in modul in care rezolvi problemele astea. Devii in iuresul mizeriilor un fel de dictator care isi impune regulile. "Daca vrei sa te ajut tre sa .. si sa..", "tu, mai asteapta!" etc. La final, cand ai majoritatea problemelor rezolvate si o oarecare usurare asupra umerilor, iti dai seama ca le puteai face altfel, mai usor, fara sa urli si sa te enervezi aiurea. Tot ce trebuia sa faci e sa te te ridici putin asupra situatiei si sa privesti "the whole picture".

Inca mai lucrez la modalitatea de levitare asupra situatiilor critice, la metode de escapada in locuri safe unde poti sa gandesti.

Any advice?

In fine... Cantati mah! Astia de la INXS

Friday, August 29, 2008

Bad karma?

Daca tutunul ucide, de ce pm inca mai tin tigara intre degete?

Oricum, n-are treba cu fumatul ci mai degraba cu zborul, se cheama vrie. Cred. Presupun. Dracu stie... ce-oi fi facut intr-o viata anterioara? Probabil ca am fost rege ceva si acum isi ia revansa ciclul menstrual al vietii, atfel nu-mi explic aceasta avalansa de cacaturi consecutive ce se tot invart in jurul meu.

Imi vine sa iau calea codrului, sa bag niste acatiste scurte, sau 2 kile de votca. Macar asa am 7 zile legate cu liniste si pace, fara intamplari interesante.

Sunt curios ce se va intampla peste 3,4,5 chiar 6 zile. Trebuie sa se intample ceva. Este imposibil altfel. Si totusi.. se poate... boul ala de Brad Pitt a avut 7 ani in tibet si nu-mi amintesc sa fi spart vreo oglinda, dar mai stii?

Daca o prind pe baba aia care mi-a spus cand eram copil ca-s "puturos da' norocos", ii rup picioarele. Si ei si lu' ma-sa.

Choose life.. what fucking life?
Not this one, thanks.

Monday, August 25, 2008

The well known road to nowhere...

... sau oricum ar fi.. tot ca dracu e.

Ma intreba cineva daca merita ceea ce fac, ceea ce facem. Daca modul asta de viata ales are vreo noima.

Te trezesti buimac pe la 7 fara ceva, bagi o cafea pe fuga ca deh.. tre sa te grabesti cu imbracatul & stuff, bagi forja prin oras, iti bagi si altceva in trafic, Basescu, semafoare, gropi, ajungi dupa 1h la locul faptei, iti bei cafeaua #2, bagi tutun, draci, stai in telefon cu toti cretinii, iti belestii ochii in monitor 10 ore. In final termini, pleci acas, reiei procesul de bagat si scos mai sus mentionat, back to square one, ajungi acas unde esti apostrofat ca arati ca dracu, ca ai cearcane pana la dinti, ca esti obosit si dormi pe tine, iti dai seama ca iti mai trebuei nush ce mizerie prin casa, mai bagi un drum la cora, carrefur sau unde vrei, ajungi iar acas si esti praf.

Acum incepe partea normala a vietii, cu stresul aferent, cu draci de la oboseala de peste zi, cu "fumezi prea mult", "cafea la ora asta", "dormi pe tine", socializare cu amicii (urasc termenul asta - am iesit si am socializat cu niste prieteni. pm.. a scris Balzac jda' carti despre falsa figura de sclav ce se comporta impecabil in societate - e ca si cum ai spune "pizda ma-tii, socializeaza, ca d-aia esti aici, cu zambetul pe buze, mon cher!"), acasa iar cu beri la bord (esti stresat si d-aia bei tot cu stres, ca ti se va atrage atentia ca ai baut).
Si o iei de la capat, mai bagi un teatru, film la mall si alte din astea, frustrat de faptul ca devii incult bagi una mica de max 2h, pe fuga, ca deh, nu mai ai nici timp si nici ochi deschisi pt a citi un cacat de carte.

Adormi ori greu, ori blana, lasand lumina aprinsa (consum curent aiurea), vasele nespalate (nesimtit), geamul deschis (dureri de spate de la 'corent)... bagi 3-4h de somn ca porcu', suna ceasul (tot procesul de la Nurnberg cu mortii lor pe care ii casapesti in voie si cu deosebita placere iti trece prin cap), te uiti la "jumatatea putreda" care iti spune cu drag ca "arati ca dracu, parca esti zombie", faci o cafea pe fuga ca deh.. tre sa te grabesti cu....

Morala: eyes and teeth boys!
Ai o viata minunata, plina de momente frumoase (cand poti dormi ca vaca in weekend, cand nu te doare capul de la berea de aseara) si altele, probabil ca mai sunt, cred, cateva (cand nu mai socializezi si spui/asculti inteligent, cand nu mai razi ca boul aiurea la soare, cand nu te simti mai bine cand vezi la tv o drama mai mare ca a ta).

Cred ca asta merge bine ca reactie muzicala: where do we go fom here?

Tuesday, August 5, 2008

Le vent nous portera

sau dracu stie ce, cum si cand...

Pornind de la mioritica transhumanta si pana deunazi, cand am citit cred ca cel mai interesant text de pe o invitatie de nunta. Clar, raspicat si la obiect... Nu citez pt ca nu-mi mai aduc aminte exact, dar, putin accentuat de creierele meu turmentat de imaginatie, ceva de genul: "io, o femeie cu fitze si balarii in cap, care sunt atat de sensibila si de dragalasa (ragaiala), si cu boul de l-ati vazut langa mine in ultimul timp, mai ales in zilele in care nu-si face dush, ne luam ca deh.. sa intram in randul lumii, sa punem loveaua la comun si sa o frecam impreuna el la calculator iar eu la tv."

In alta ordine de idei, care ele cred ca este, aceasta institutie legalizata prin 2 tinichele mai mult sau mai putin pretioase, are noima doar pt cei care o comit, cu mintea intreaga. Restul, sunt doar conjuncturi, obligatii, marele whatever, delasare si mai ales dorinta bivolacee inascuta sau dobandita cu alt sens in viata decat "bautura si femei", preferabil "sex & drugs & rock & roll & etc & etc.

Inchid acest post cu un link: clicheaza aici (cum zice Pruteanu)

Enjoy. (in caz ca citeste cineva ce scriu eu din cand in cand) :)

Friday, August 1, 2008

Oameni, in sine

Ti-a fost greu, recunosti, sa vezi lucrurile asa cum sunt. Te-ai laudat cu filosofiile vietii, cu teoriile de cacat in care ai crezut, pe care le-ai aplicat cu sfintenie si superficialitate demna de invidiat. Asa esti tu, egoist din nascare, cu o uimitoare capacitate de regenerare, ajunsa la nivelul in care nu mai simti nicio durere, nimic, pentru ca asa ai ales. Te-ai vazut cunoscator de oameni, doar pentru faptul natural in care te poti integra, obisnui cu toate in timp scurt, la fel, tot pentru ca refuzi sa vezi raul din ei si mai ales din tine.

Autoironie, whateveruri, ignoranta, uitare de oboseala si agitatie, sunt unele din metodele cele ma bune pentru a trece ca frunza prin aer, frunza ce-si cauta pamantul. Ai vrut sa arzi din egoism, ai crezut ca te purifici, ca vei invata, arzand pentru tine, crezand ca pentru altii.

Stiu, le vezi, le simti, te ard in fiecare zi, te gandesti la un final sa scapi, sau sa renunti.
Uiti, arunci, dar scrii sa-ti amintesti.

Tuesday, July 29, 2008

Parizer subconstiental semi-afumat

"I'm sorry friend, this life is really mine ... " cica zic baietii de la Urma in Back to my room.

In modul cel mai egoist posibil, imi revendic dreptul la a fi liber de probleme, cu pace in neuroni si fara noduri in gat atunci cand merg pe strada, dreptul de a freca menta, a sta si a citi dupa bunul plac cele mai imbecile carti, dreptul la timp pentru mine si ale mele, dreptul pentru a-mi dori ceva, dreptul de a fi eu, bun sau mai mult rau, dar eu, cu acea constiinta de care sa am habar si sa o simt zi de zi.

Orice schimbare se cheama evolutie, dar, cateodata...
... i miss being me.

Monday, July 28, 2008

Plm... literar vorbind, aberand

Stau si ma uit ca boul la monitorul nou, scriu si sterg, iar scriu, iar sterg... "Nuu.. asta nu, e prea personala".. nuu... asta suna ca o ^&*la etc.
Vreau sa scriu, am idei de cacat de pus pe foaie, insa nu le pot scrie efectiv, pentru ca sunt prea vii in mine si nu ma lasa sa le scot. Doar mii de draci si de injuraturi care mai de care ma interesante imi ies din neuroni si apuca sa se materializeze in ceva concret. As bea, as fuma, as dormi, as conduce mii de kilometri numai sa scap de mine. In fine, termin elegant blogul asta de cacat, pula mea... probabil ca-l vor sterge aia care vor publica cartea "un blog de cacat, cu pizda ma-sii cu tot", post-mortem, evident.

Sau poate ante-mortem. Si uite asa incet, incet o dau intr-o alegorie pe tema mortii (lor ma-sii) ca in miorita, sau alte oi capii. Oricum, am sentimentul ca, in incercarea de a converge la un punct de gravitatie maxima, cred ca am gresit coordonatele si imi caut pe dracu si pe ma-sa (cu mortii ei, bineinteles) in afara de mine.

Over. nonsens. plm, the dead and the wounded, mother's of course.

Friday, July 25, 2008

Cautand intrebari

Cauti intrebari de pus, analizezi meticulos pe cele optime, ai sentimentul ca iti aluneci printre propriile degete, ca te scurgi din sistemul de valori generat ani la randul de-an-pulea, pornit gresit pe coordonate false si raportat la nimic concret. "Otrava" aerului curat te sufoca, plamanii tai au fost imbacsiti de plumbul orasului imbecil, corpul iti tremura, inima iti bate aritmic, simti ca o sa te prabusesti.

Porti vina trecutului, mostenirea primita si neacceptata, putreziciunea mizeriei interioare in care te-ai scaldat atata timp, mizerie pe care ai renuntat sa o mai vezi, sa o mai constientizezi, sa o mai simti. Corpul tau inert se sparge in nisip la undele provocate de raul ce se varsa spre tine... urli de ciuda pentru ca nu te misti repede, pentru ca esti intepenit de ignoranta, iti zobesti mainile de pietre, plin de sila de a lor inertie...


Te vezi nevoit sa renunti la tot ce te-a legat de lume, de tine, pentru a calca drept, cu pasi de sange pe nisip...

Thursday, May 22, 2008

Nebun, visand la nebunie

"I'm just an ordinary guy, with nothing to lose" - Kevin Spacey in American Beauty
Cea mai tare replica dintr-un film, dupa mine.

De-ar trai toata lumea cu ideea asta in cap, nu s-ar mai scrie atata maculatura despre tot soiul de tristeti in special afective si mii de alte remuscari. Dar deh, lumea nu e perfecta, tristetea, ca si grotescul, atrage ca un magnet. Nu degeaba a scris Arghezi "Flori de mucigai". Avantaj: imbogatirea vocabularului. :)

Sunt trist, cu spume -> reactie: "aawww! pai ce-ai patzit? offf... vaiii etc etc." = compasiune
Radiez de fericire -> reactie "Si? Mori da-te dracu!" :)

Morala? Te uiti la Discovery, macar e neutru.

Wednesday, May 21, 2008

Dorinte...

Chiar nu mai astepti nimic. Nu mai vrei decat sa traiesti, aparent, superficial, sa ai dorinte materiale si ganduri pur absente. Ai uitat sa mai visezi, sa mai crezi si sa mai razi cu lacrimi.

Vrei doar o casa, o masina... cacaturi. Ai uitat tot, nu mai vrei nimic.

Sunday, May 11, 2008

Note to self?

Nietzsche zice: “You must have chaos within you to give birth to a dancing star.”
Eu ma intreb, cat de cat haos este nevoie? Chiar trebuie sa arzi in nebunie pentru a avea ceva? Cat poti rezista tentatiei de a pune punct? Preferi sa mori incet, in tine, sa-ti slefuiesti in asa fel partea de creier in care ai emotiile incat orice sa nu mai simti?
Sau preferi sa te omoare ei...

Esti altruist sau doar folosit? Cum iti dai seama?
Putin egoism nu strica. Putin mai mult egoism nu strica deloc. Iar daca esti master of... puppets, poti spune cu atata usurinta: fuck them, fuck them all.

Whatever, ar trebui sa fie haos, cu macar 1% ordine in el, cat sa te faca sa mergi inainte...

Monday, April 28, 2008

Un gand...

Distanta intre noi... sute de poze.

Sunday, April 27, 2008

Numarator de ploi

Chiar nu-mi pasa ce crezi, chiar nu ma intereseaza.
Stiu ca si tu ai o mare doza de egoism in tine, deci sunt indreptatit.
Eu stiu ce simt, ce cred, mai ales in ceea ce cred. Tu stii? Te intereseaza? Conteaza pentru tine ca nu-mi mai bate inima? Oare ma crezi ca am ales calea asta? Stii ca asta vreau pana la capat?

De ce nu accepti ca sunt aici si ca raman aici cu toata ploaia asta intre noi?

Tuesday, April 15, 2008

Adrenaline rush, insanity.

Ochii inchisi, miscari haotice. Ganduri ravasite prin creier, sinapse fara legatura. Simti sangele cum se scurge prin tine, gata sa iasa prin piele, sa rupa venele de prea mult acid. Iti cauti visele printre rotocoale de fum, le atingi cu mainile tremurande, le ascunzi, le rupi bucati si le aranjezi in noul puzzle. De data asta ai schema buna, trebuie sa iasa.

Plamanii iti explodeaza de la prea mult aer curat. Incepi sa simti viata cum curge in tine, iti privesti lung mainile si auzi cum iti pulseaza tamplele.

Ai uitat bucuria dorintei si emotia asteptarii. Ai uitat cum e sa vrei un lucru, cum e sa arzi pana il obtii.
Esti iarasi viu, relax, doar ai uitat ca viata doare.

Friday, April 4, 2008

There is no turning back

Iti stingi incet si atent tigara, inca vazandu-ti viata de pana acum. Zambesti, te intorci, tragi aer in piept si mergi mai departe, atent la ce e nou, pasind incet si sigur pe nisip, desenand drumuri noi, langa alte doua urme mici, lasand umbre ce se tin de mana.

Monday, March 31, 2008

Organic

Cafea adormita, ora 7, lumina ce arde asternuturile verzi, fum cu miros de frig si menta, aroma de mar, atat de aproape...
Nu mai stiu daca merg sau zbor, nu mai stiu daca respir sau gandesc, sau pur si simplu nu-mi mai pasa... Cu degetele simt viata, simt cum se unduieste ca o duna de nisip incinsa pana la incandescenta ce-mi orbeste ochii deschisi, ochi ce nu vor sa mai vada pentru ca simt cum palmele ating apasat buze crapate de sete de viata.
Centrul de gravitatie s-a deplasat inconstient in afara, iar totul se invarte ca intr-un carusel fara stapan, pe care-l urmaresc prezent, cu mainile inclestate, cum cade liber spre centru, cum incepe sa arda, sa clocoteasca si sa devoreze piele, palme, umeri. Degetele au ramas impreunate, topite pe nisip de mare, racite in zapada de munte si legate prin jocuri de copii, ca doua maini ingropate in prezent, pentru totdeauna.

Tuesday, March 18, 2008

Twists and turns?

Cum poti cunoaste un om? Cum iti poti da seama daca esti sau vei fi inselat de... soarta? Oare este mai bine sa mergi pe premisa ignorantului si pana la proba contrarie sa fie totul roz? Sau sa traiesti cu frica in san, paranoia de zi de zi, gandindu-te ca s-ar putea sa fie vinovat apriori?

Stiu oameni care asta cred. Ca lumea e inselatoare si ca trebuie sa-ti pui intrebari la tot pasul asupra motivelor si sinceritatii ei. Stiu oameni, ca si mine de altfel, care merg pe incredere, dar care daca se intampla, iarta destul de usor, dar nu uita niciodata.

So, adica deci. Cred in ceea ce se intampla si-mi construiesc visuri in jurul acestei semi-utopie, sau o iau pas cu pas, test cu test, pana nu stiu cand dracu te opresti din testat si atunci... whatever?

Nu cred ca te intrebi din ce material e facut zidul sau daca e doar un carton colorat cand te indrepti cu 250 km/h catre el.

Just enjoy the ride.

Friday, March 14, 2008

blog 101 - something else

Nu exista o harta, doar instinct. E doar un sentiment sigur, incapabil de a se pune pe hartie. Drumul e sigur, dar cu ocolisuri. Stii doar ca ma plictisesc sa merg drept...

De ce incerci sa ma cunosti? Nu stii ca e in zadar? Acum poate iti zambesc, dar pot fi la fel de usor, ingandurat. Fara motiv, e doar o stare. Iti voi spune daca e ceva, orice, nu-ti fie teama. Doar nu incerca sa ma iei pe bucati, ia-ma ca pe un tot, pentru ca sunt un haos privit la microscop, dar cu o logica daca privesti de sus.

Stii doar ca nu-mi place sa ma arat asa cum sunt, pentru ca nici eu nu stiu cum sunt, stiu doar cine sunt. O multime eterogena de ganduri si idei, visuri si planuri imbinate haotic, pe care doar tu reusesti sa o ordonezi, cu miscari naturale, ca si cum ti-ai aseza o suvita zburdalnica de par.

Tuesday, March 11, 2008

Lichid...

Fruntea ta infierbantata are gust de mare, stiai?
Ma trezesc cu o pofta nebuna de tequilla si urmaresc exaltat cum se prelinge picatura aia de Salitos, incet, pe buza ta de jos.
Sunt ars cu tzigara pe mana de cineva... nu iau in seama...
Ploua... ploua cald, cu stropi de apa minerala.

Friday, March 7, 2008

Cu flexul, adanc, in creier.

Ma intorc iar la cantecul lui Sox..

"merg pe strada uneori / degeaba / ma uit la oameni, ma uit la flori / degeaba /... / cu prieteni ma-ntalnesc / degeaba / pe pamant calatoresc / degeaba"...

Cateodata am sentimentul asta ca totul este degeaba... ca nu exista ceva, o scanteie cat de mica acolo sa se concretizeze intr-o speranta de mai bine. Energie cheltuita haotic, in speranta dracu stie ce. Mda, cica "ce e cu ideea asta de delasare, vaicareala s.a.m.d.".. ce dracu sa fie... la un momentdat obosesti de cautat/incercat/alergat si iti mai vin dracii. Mie mi se pare normal. Nu ma plang ca-s neinteles pt ca nu e cazul. Cine intelege, intelege, cine nu.. sa-i ia dracu.

Caut solutii de curatat creier, self rebranding. Nu mai caut nimic, nu mai vreau nimic, nu-mi doresc nimic. Sa-i ia naiba pe toti care pun intrebari imbecile... daca mai pun.

Inchei aici postul asta de kkt, ca prea personal l-am scris. Ma revansez in urmatorul :)

Monday, March 3, 2008

Departe, printre ploi

As fi vrut sa raman acolo, sa nu ma mai dezlipesc de pe canapeaua aia... sa ma trezesc si sa vad fetze necunoscute care vorbesc ciudat de calm, fetze optimiste si relaxate, sa fiu buimac noaptea, sa ma plimb prin ploaie urmarind linii de tramvai cu destinatii necunoscute, sa beau cafele prin benzinarii, sa radem impreuna si sa vorbim orice tampenie, sa nu pot visa pentru ca nu e necesar, sa adorm ireal, sa pun de cafea si sa fumez privind linoleu verde, simtind ca iau parte la un mare secret, sa ascult povesti si sa beau apa minerala, sa urmaresc baloane cu privirea, sa urc scari rulante zambind la oameni, sa mananc vata pe batz plimbandu-ma pe alei necunoscute... sa nu fac nimic si totusi sa traiesc enorm...

Tuesday, February 26, 2008

Zeci de kilometri

Tâmp, zâmbet tâmp, pe un chip ce si-a uitat culoare ochilor, ochi ce n-au vazut mai mult decat nuante de gri. Dune de nisip imprastiate aleator printre degete galbene de nicotina, isi urmaresc agale umbrele, precum visele pe creatorul lor.

Am crezut ca lumea-i o cana de cafea, o cana translucida, ce-si lasa umbre pe un birou plin de hartii, scheme si pachete goale de tigari. Am crezut ca daca te avanti impotriva firii tale, ajungand la limita fizica a oboselii, a uitarii de tine, gasesti fructul mult ravnit, echilibrul. Am crezut ca neuitandu-te in jur, ignorand orice senzatie si izoland orice sentiment, poti ajunge la limita de sus, uman.

Esti ca mana unei statui, ce mangaie fruntea unui om, cu ochii gri, albit de fum si de ganduri ce zambeste la atingerea mult asteptata, a pietrei cu sange cald. Ma simt orbit de caldura, intelenit de iarba ce rasare inaintea pasilor mei, inecat de parfumul florilor de cires ce-mi incetoseaza privirea cu ninsoarea lor.

Simt cum bucati din mine cad, in fuga nebuna printre ganduri si planuri catre doua maini calde cu degete subtiri. Abia astept sa ajung, sa vad, sa ating ceea ce simt.

Thursday, February 14, 2008

Despre plictiseala... #whatever

Urasc sa pun citate dar asta e tare:

"Pentru ce oamenii care sufera nu se plicitsesc? In scara starilor negative, care incep de la plictiseala si sfarseste in disperare, trecand prin melancolie si tristete, omul care sufera incearca atat de rar plictiseala, incat pentru el prima treapta este melancolia. Plictiseala o cunosc numai oamenii care n-au continut launtric mai adanc si care nu se pot mentine vii decat prin stimulente exterioare. Toate nulitatile cauta varietatea lumii din afara, fiindca superficialitatea nu este altceva decat realizarea prin obiecte. Omul superficial n-are decat o problema: salvarea prin obiect. De aceea, el cauta in lumea de afara tot ce aceasta ii poate oferi pentru a se putea umple pe sine insusi de valori si lucruri exterioare.

........................

Ce departe de toate astea este omul care sufera! Acesta niciodata nu e atat de sarac incat sa se poate plictisi. Suferinta are rezerve infinte, care niciodata nu lasa pe om prea singur, ca el sa mai aiba nevoie de altii."
E. Cioran, Cartea amagirilor.

Q.E.D.

"- si.. ce mai zici?
- (....)
- io ma plicitisesc
- grozav. si?
- donno, ma gandeam sa vad ce mai faci.
- cutting my veins.. wanna see? (bizi).
"

Da, am ceva impotriva oamenilor care se plictisesc si mai tupeul sa spuna "hai scoate-ma din starea asta de kkt!".
Get a fucking life dude! Asculta muzica, citeste un sul de hartie igienica.. whatever... cauta pe google.
DO SOMETHING!
Asta e parerea mea.
If you don't like it.. go to the showers! (quote Bugs Bunny).
If you do, let's have a beer :)
Cam atat :D

Sunday, February 10, 2008

bla bla... whatever

Cred ca ti-ai cladit o bariera de probleme, aparente sau reale, de scuze sau de minciuni si ti-ai vandut libertatea pentru a avea mai mult timp pentru tine...

Cred ca te cauti intre sute de ganduri, asculti idei si cerni sfaturi, te ascunzi printre masti sau perechi de ochelari...

Cred ca n-ai asimilat suficient pentru a te prezenta ca si intreg, ca esti un haos ce tinde sa convearga catre un punct, catre o idee, catre implozie...

Mi-e teama sa nu te pierzi in incercarea de a te gasi. Mi-e teama ca vei fi o piatra intr-o lume de nisip... un nefericit intr-o lume perfecta.

Oare are rost sa incerci sa-ti explici orice lucru?
Aiurea vorbind, nu pierzi oare timpul?

Riders on the storm...

We are riders, riders on our storm...

Mergem alaturi, pe drumuri paralele. Mergem prin ploaie, prin vant, cu buzele uscate uneori de vant sau soare, cu sete de viata si de .. bere. Ne mai aruncam discret priviri, nu indraznim sa calcam linia dintre noi... Ne place independenta, ne place sa ne stim pe drumul nostru, chiar daca ar duce in acelasi loc, dar vrem sa fim.. noi. Sa facem lucrurile in comun... dar totusi individual.

Legati suntem de o privire si un zambet, de un ras nebun si o punte de cuvinte, legati suntem printr-un nimic suficient de puternic incat sa devina ceva.

We are riders, in each others' storm...

Semi utopie, oarecum viaţă

Oare cum o fi sa zaci pe canapea, cu o cana de vin fiert langa tine si... sa nu faci nimic?
E bine e sa ai timp liber... asa am auzit.

Sa stai la o bere o seara intreaga, sa-ti poti tine promisiunile, alea facute cu o saptamana in urma, sa nu-ti mai verifici emailul de job din.. instinct. Sa le lasi dracu pe toate si sa poti spune ca ai o viatza normala.
E bine sa ai o viata personala, sa faci.. diverse, asa am auzit.

Sa nu te mai trezesti la fel de zombie cum te-ai culcat, sa nu-ti mai admiri cearcanele in oglinda si sa observi barba cum iti creste... Sa nu trebuiasca sa-ti notezi in agenda intalnirile cu prietenii, sa nu te gandesti de 2 ori seara pe la 11 sa iesi pe undeva...
E bine sa dormi, asa am auzit.

Sa nu mai trebuiasca sa comunici prin bloguri, necunoscut cunoscand alti necunoscuti, pentru ca asa e mai usor. Sa atingi oamenii cu palmele, nu prin cuvinte tastate la repezeala.

E mai bine sa vezi zambete, decat smiley-uri, asa am auzit.

Tuesday, January 29, 2008

Cateodata...

Cateodata imi place sa stau, sa nu fac aparent nimic, sa-mi ascult muzica, sa ma arunc in ganduri, doar sa stau. "Apatic", cum zic unii, nereusind sa ma plictisesc de starea asta. Cateodata, da, asta am chef sa fac.

Cateodata ma satur sa dau explicatii de ce sunt obosit, ce dracu tot fac de-s mereu "bizi" pe mess, de ce stau invizibil, de ce "m-am retras"... etc.

Cateodata imi place sa ma sprijin de niste beri prin diverse cluburi si baruri pana dimineatza, sa rad ca tembelul cu amicii si sa fiu zombie si mahmur a 2-a zi la serviciu.

Cateodata vreau sa te revad, sa ne mai pierdem in ore tarzii si in discutii despre orice si nimic, sa adorm zambind la gandul ca a fost o seara frumoasa.

Cateodata scriu bloguri deprimante, depresive sau cum crezi tu ca sunt...

Cateodata nu stiu daca merita ceea ce fac, ceea ce simt, ceea ce-mi doresc... dar asta foarte rar.

just some silly questions

Ce anume e mai naspa: ca nu stii ce vrei sau faptul ca te complaci in situatia asta?

Te zbati de o viatza sa gasesti ceva, al tau, poate fericirea, dar e mult spus. Cum faci sa o gasesti?
Sa o vezi? Sa o recunosti?... Daca nu stii ce vrei, cum poti defini ceea ce poate nici macar nu exista? O poti simti, sau nu. Poti trece pe langa ea cu usurinta atata vreme cat simturile iti sunt canalizate pe "ceva mai bun". Daca nu exista acest "ceva"? Sau daca nu e mai bun?
Intr-o lume analitica ai face un backtracking si ai gasi solutia. Insa ca si individ, ai ca si oponent timpul, cu regretele lui cu tot.

In acelasi timp, mergand pe teoria luminatilor de la inaltimile tibetane, poti astepta meditand linistit la bastonul tau de la pensie pentru ca ce e de venit, vine de la sine. Cu cat de agiti mai mult, cu atat distrugi armonia universala. E ca si cum ai incerca sa prinzi un balon ce puteste pe apa zbatandu-te si facand valuri in dreptul lui.

Revenind la intrebarea initiala: Oare chiar nu stiu.. sau mi-e prea lene sa fac ceva ce nu simt ca trebuie sa fac desi teoretic as avea mai multe sanse sa fac... ce ?

As incerca sa fac valuri intr-o sticla de bere, sau un pahar de whiskey. Rezultatul e simliar. Good ol' whatever rulez!

drumuri paralele

Nu reusesc sa-mi dau seama cum de am ajuns asa de ...rece.
Niciun contact, niciun telefon returnat, nici nu mai vorbesc despre offline-urile lasate pe mess sau sms-uri.

Poate pentru ca lucrurile se schimba intre noi? Poate pentru ca nu mai am timp si energie sa investesc in ceva, pt ca nu mai acord nicio sansa din start lucrurilor aparent naturale si mai ales banale? Pentru ca nu ma intelegi cand iti spun ca am alte lucruri mai importante de facut pentru moment?

Cateoata cred ca am ajuns sa-mi fie dor de senzatiile si nu de oamenii ce le-au produs in mine.
Se pare ca fericirea exista doar in doze mici si mai ales dupa ce dormi cateva ceasuri bune. Asta in antiteza cu iuresul format din lucru+concerte+cluburi+alcool+tutun.

M-am pus la umbra, pe un izopren si astept sa-mi cada in cap marul lui Newton... sau un ghiveci cu flori.

incercare de a fi

Chiar n-am nimic sa-ti spun. Nu mai am cuvinte, mi le-a inghitit lumina, fumul asta de la tigara ta...
Vreau sa sting lampa aia de pe biroul tau, sa trag jaluzelele si sa dorm.

Poate imi povestesti tu despre visurile mele, candva, cand iti voi cere. Pana atunci, as vrea sa simt aerul cum se imprastie prin hainele mele in cadere libera, sa bantui prin ceatza si paduri intunecate, sa nu ma vezi, doar sa ma simti si sa-mi spui cine sunt, cine mai sunt... daca mai sunt. Eu nu mai stiu.

Aproape monocrom

Un mare vid... 2 frunze aurii s-au asternut pe coala mea alba de hartie. Le admir cu coada ochiului si ma joc cu umbrele.
Prin cana mea de cafea translucida lumea imi apare in tonuri de sepia. Ce e nou? Si de ce e vechi?
De ce tot astepti trenul acela? Doar stii ca nu mai vine... uite si frunzele zambesc.

Am renuntat, merg pe jos.
Sper ca voi gasi stapanul celor doua frunze aurii.
Am impaturit frumos foaia alba si am prins la mijloc frunzele. Am indesat-o in buzunarul jeansilor mei si am suras.. imi fac ierbar.

Aiurea, in zadar

As vrea sa fiu doar un simplu om, cu un singura gand si doar o idee.
Cateodata am senzatia ca am adunat o multime amorfa in mine, un haos bine organizat pe care il guverneaza un orb.

Incercari de.. . naiba stie ce

Cum se face ca te stiu de ceva timp si nu am observat cat zahar pui in cafea dimineatza sau in cat timp iti perii parul ciufulit? De ce nu ma intereseaza ce culoare iti place? Sunt gramada de lucruri marunte de care ar fi trebit sa-mi pese... insa nu le observ. Stiu doar ce muzica asculti... A! Si ce hobby ai, ca asa ne-am cunoscut.

Vad cum tot incerci sa-mi faci pe plac... dar in zadar. Suntem din 2 lumi diferite atrasi unul de altul de o imagine falsa. Destin? Harzard? Mai degraba haos sau miscare browniana...

De ce nu te sun? De ce iti trimit doar mesaje fara substanta? Ar fi trebuit sa-mi fie dor? Nu te cunosc...
Mai ciudat e ca nu-mi doresc sa te cunosc...

Se mai intampla...

Mi-am imaginat ca aveam multe in comun... si am avut.
Am discutat lucruri multe, am baut beri multe, am vazut o gramada e rasarituri la vama veche... ne indepartam?
Oare incepe plictiseala sa se puna intre noi? Aceleasi locuri, aceiasi oameni, aproape aceleasi discutii... Nimic nou. Doar sute de poze...
Pacat.

...in the rain

a cunoaste? ... sau a pierde vremea aiurea?
a sti? ... sau a-ti cultiva vanitatea?
a fi popular?... sau dorinta de a fi singuri, ascunsi chiar si de propriul eu?
a simti?... sau doar iti imaginezi ca simti?

ufff... iar imi pierd timpul cu bloguri

Saturday, January 5, 2008

Pagini

Carti.

Un teanc de carti zace de ceva timp la mine pe birou, frumos aliniat in spirala, asteptand probabil mainile mele neindemanatice sa-l strice, sa-i rupa ordinea si linistea sau.. sa alunge praful de pe el.

Am fost foarte bucuros cand am mai primit o alta carte, mi-am zis ca o sa incep cu asta sa le citesc dar am ajuns acasa si am pus-o usor peste celelalte, cu grija sa nu le stric ordinea.

Le voi citi, promit, pe toate.
"But what can i do? I'm just a person..." zice Manson in Sick City, cred.

Lucuri amanate, facute uitate, ignorate. S-au strans precum cartile de mai sus o gramajoara de lucruri de facut.

To do. Whish. Done. Feel. Think. Must. Dream. Hope.