Wednesday, September 26, 2007

Aiurea, pe undeva...

Ce faci? De ce zambesti tamp?

... Stiu, ti-ai uitat masca trista la birou si nu ai chei! Ghinion, trebuie sa ta vada asa lumea...

Dar daca te vor intreba de ce zambesti?
Eh, le spui ca...

Friday, September 21, 2007

Elegant, eschiva.

Nu-i mai simplu sa fii ocupat? Mintea focusata pe altceva, neimportant, goala in rest... Ce rost au atatea ganduri, atatea planuri. Oricum se vor duce naibii. Lasa-i pe altii sa faca asta, tu esti prea ocupat facand nimicuri.

Mereu ignorant, s-au strans mustrarile in sase teancuri. Deh, mai uiti, ca ai multe pe cap. Vei uita si de ele, fara indoiala.

Cine? Eu? Sa ma plicitisesc?
Escapada din realitate, realitatea ta...

Dialog

...esti intr-o poiana si milka e la rasarit, graurii canta si florile scormonesc pamantul in cautarea semintei primordiale...graurii bat step pe dimineti...sufletul ei ca o capra neagra imi tropaie un tango prin ureche...ureche culcata pe o sina de tren parasita, cu o speranta minima ca va trece un autobuz catre nicaieri, secolul asta sau...secolul asta se intoarse spre mine cu o expresie plictisita...coborati la prima?!..am dat din cap ca nu...mai astept...mai astept sa se topeasca zapezile, sa ma inunde cu ganduri pasnice si albe, ce fosnesc discret ca o frunza calcata de o pisica neatenta...ce ma urmarea prin geam cu un ochi albastru si unul verde...tinand in varful cozii o harta cu ultimele clipe prin care calcasem... clipe moi, galzurate cu piuneze de diamant, infipte in zidul uitarii ce a fost tapetat cu pos-it-uri galbene pe care scria doar un cuvant... numele ...cuneiform ascutit..... desenat din aripi...zambi cand il vazu si-l ascunse in paginile cartii... cartii prafuite si patate de vreme, pusa in raftul de sus ce spera sa fie deshisa pentru a-si dezvalui secretul trandafirului ce-l ascunde printre paginile...unde fiecare rand amintea o poveste...poveste fara eroi, o poveste simpla fara sfarsit.

Ganduri imprastiate intr-un punct

Te-ai inchis, ai tras obloanele si ai asteptat... ai dormit, ai visat, ai trait, ai murit.

Incerci sa lupti un inertia lumii, cu inertia din tine, urmarind cu ochii mintii grafurile imaginare si calculezi ruta cea mai scurta catre echilibru.

Incerci sa iti coagulezi senzatiile, mergi in spirala convergenta a lui Fibonacci pana la implozie.
Si atunci, poate incepi sa vezi...

Friday, September 7, 2007

Cumpar timp, ofer vise neimplinite. Amatori? :)

E ca un val ce te acopera discret. Nu o simti, o refuzi, o renegi. Nu vrei sa o simti, din orgoliu... probabil... sau ambitie, naiba stie.

Dupa ceva timp functionezi din reflex, fara sa constientizezi lucrurile ce te schimba. Doar o privire ocazionala in oglinda te mai aduce pe pamant... "aia sunt ochii mei?"

Vrei sa dormi, dar nu poti, gandurile, ideile, proiectele, urla ore intregi prin minte. Sunt atat de multe de facut, atat de putin timp...de visat.