Saturday, July 28, 2007

Caii, dintii..si comunicarea prin satelit

Proverbul spune sa nu cauti calul la maselele albastre, pune-i GPS si vezi pe laptop viteza de croaziera.

Daca vantul e comensurabil, de gand ce sa mai zic... E o mica parcela verde intre Windows XP si Mac OS, acolo unde se termina curcubeul de culoare incerta din cauza pixelilor intercalati, grid de calitate japoneza, ce vrei.

Chestia buna e ca poti vedea calul inaripat cum trece peste muntii desenati frumos in Google Earth, chiar si maseaua lui albastra, daca dai zoom. E satelitul bun, Sputnik parca... si iubita lui.

Putin mai la stanga te vezi pe tine, cu laptopul infipt in wirelessul din capita de fan, scriind un blog cu dintzi, cai si sateliti.


-------------------------------------------
Disclamer: calul, satelitul si dintele albastru sunt personaje reale, convietuind in casuta lor din stuf in alta poveste.

Insomniacul de serviciu

Ok, voi dormi...
Sfatul tau, desi nu te cunosc, suna bine. Poate asta-mi lipseste, poate mi se vor cerne gandurile, sau poate se vor duce complet.

Poate ai dreptate, tare mult as vrea sa ai dreptate...

Mai stau putin, te rog, nu ma alunga in nefiinta. Doar pret de o tigara, ce e o tigara... mai nimic.
Am nevoie de timp...

...sa-mi povestesti ce am pierdut cat n-am existat.

Random blog out

Ai disparut fara urma in cotidian si incerci zadarnic sa te regasesti in viata unor personaje intinse pe file albe.

Crezi ca ai pierdut rostul timpului si sensul lumii. Te arunci disperat pe drumuri, cauti fara incetare un loc in care speri sa te simti acasa.

Faci ordine in haos prin haos si vorbesti aiurea unor oameni dezinteresati. Ti-ar trebui aripi sa cuprinzi pamantul. Cauti timp, gasesti timp, pierzi timp.

Ai vazut verde crud prea mult, ai vrea sa-l mai vezi. Vrei sa dormi doar pentru ca ai cearcane. Energie pura ce te macina incet. Esti o contradictie continua.

Nu te mai cunosti. Stii ce vrei? Stii ce nu vrei?
CINE esti? UNDE esti?


Te vezi cu ochii inchisi?

Interviu cu lumea


De ce un blog deprimat sau deprimant atrage?

De ce partea intunecata din fiinta umana este mult mai interesanta decat cea joviala, pusa pe sotii?

Oare's mai frumoase florile de mucegai decat zambilele?

De ce putregaiul si morbiditatea din muzica lui Manson sau tristetea versurilor de la Mortal Love?

Suntem oare prea fericiti si simtim nevoia de o calatorie in "the dark side"?

Sau ce?

Friday, July 20, 2007

Sezoane aparente

Hei! Tu cine esti? Ce vrei de la mine? Nu te inteleg!
Apari ca din nimic, te joci cu degetele mele iarna si dispari odata cu zapada.

Hei! Tu cine mai esti? Ai venit cu florile de munte si ai disparut in mare!

Sa te astept iar cu frunzele ruginii? Sa te acopar iar cu flori de gheata?

Mai esti? Mai vii? Astept...

Poiting to nowhere.

Am vazut azi viata, am vazut ochi inchisi si maini miscand haotic. Trup inchis in trup de viatza dansand in lumea lui. Buze intredeschise respirand prin apa, rostindu-si numele clar, precum bataile inimii sale mici.

Am vazut azi moarte, miscandu-se agale prin cotloanele incalcite ale mintii. Ganduri schingiute, ce-au fost munti cu flori si atingeri de maini, zac in intuneric duhnind a putregai. Le-am inchis acolo, pentru totdeauna, arzandu-le cu raze de lumina.

Mi-am ridicat fruntea sangeranda si am privit spre tine... Ma mai recunosti?

degeaba....

"merg pe strada uneori / degeaba / ma uit la oameni, ma uit la flori / degeaba /... / cu prieteni ma-ntalnesc / degeaba / pe pamant calatoresc / degeaba"...

Imi suna si mie in cap versurile lui Sox...
O senzatie ciudata, cand esti in culmea fericirii si iti vine sa sari de bucurie, ti se face o lobotomie si uiti tot dar simti ca e trebuia sa razi.
Si razi, degeaba...

Monday, July 16, 2007

i'm fine, how are you?

Am pus ordonat intr-o cutie tot ce-ti apartine din mine. Toate gandurile mele legate de tine, tot ce am simtit, toate planurile de viitor legate de tine, tot trecutul si viitorul mort prematur, toate vorbele ce vroiam sa ti le spun, toate mangaierile ce vroiam sa ti le dau, cantelecele ce vroaim sa ti le cant, chiar si limonada de care vorbeam, ce vroiam sa fie o surpriza pt faptul ca e miercuri, o zi banala.

Mi-am pastrat gustul de ciocolata al buzelor tale, mirosul pielii tale cu urme de sare si nisip precum si toate senzatiile traite din cartile tale.

Usa mea e deschisa, poti intra oricand sa iei ce am uitat eu sa pun, sa-ti spun si sa simt.

Eu nu voi fi acasa, e un termen ce nu-l mai inteleg.
Imi voi savura cafeaua de dimineatza in locuri pline de oameni cu fetze straine si priviri indiferente. Macar ei nu ma vor intreaba "cum dracu? asa din senin?" si nu-mi vor zice "fraiere!".

Sper ca te descurci, eu am plecat... oriunde.

nu-i nimic, conteaza?

"...nu-i nimic, asa simt"... iti aprinzi iar o tigara si respiri adanc.

La capatul lumii timpul a murit. Soarele e negru, marea inghetata iar lumea nu exista.

Peste tot sunt oglinzi in care iti vezi chipul si ziduri mazgalite cu toate gandurile si regretele tale.

Nu-ti ramane nimic, decat niste carne atarnand pe oase si o fatza fara expresie. Ai buzele crapate de sete si gasesti numai nisip. Ai vrea sa dormi dar iti auzi inima batand atat de tare incat ai vrea sa o scoti si sa o ingropi.

Mii de ganduri si chipuri iti coplesesc mintea, strigi in gol nume cunoscute. Mai bine taci. E atat de liniste in jur. Mai bine nu mai vezi, nu mai auzi, nu mai gandesti nimic...

Esti naufragiat pe insula ce ti-ai construit-o. Sange iti curge din mana, nu mai simti nimic... ti-ai pierdut fiinta.

Nu vezi? Ai murit in tine si nu-ti dai seama. Ti-ai pierdut simturile in ochi straini. Oare chiar nu vezi?

Iti aprinzi o alta tzigara, tragi din ea, iti privesti cearcanele si spui cu nepasare: "nu-i nimic, doar asta mai simt, atat mi-a mai ramas".

end?

Waste time, waste emotions, waste love, waste everything.

De ce sa te mai apuci? Ce sa mai scrii?
Mai bine pui punct.
Si nu o mai iei de la capat.
Ce rost mai are?
Sfarsit.

Tuesday, July 10, 2007

Mai nimic

Nimic de zis, multe de facut. Minte ocupata cu valuri si nisip.

Oare incepem sa ne plictisim deja? Ne-am jucat atat de mult incat simpla realitate pare plata?

Alergam mereu catre diverse destinatii insa nu putem sta fara sa facem nimic?

Hai sa stam impreuna si atat. Hai sa citim teancul ala de carti ce zace pe birou. Hai sa... mergem.