Tuesday, December 11, 2007

Pana mea...

si a calului inaripat ce survoleaza timisoara.
Am scris 1 an la saracia asta de blog.

quote:

"Se pare ca tot ce am facut pana acum a fost in graba. Aveam senzatia ca nu am timp. Ca trebuie sa fac totul, sa traiesc totul si asta cat mai repede.
Am vazut multe, dar nu am avut timp sa le simt.

Mda, nu ma mai grabesc!"

Oooooook.
Si? Nu m-am grabit, am reusit sa realizez multe din cate mi-am propus dar am o mare dilema: De ce nu simt decat gol? Oare mi-am redus miscarile la maxim? Poate viatza se invarte in alt ritm decat al meu. Sau viceversa. 2 loturi... dracu sa le ia.


-------------------------------------------------------------------------


Empty. Nada. Zero, barat sau nu, tot dracu ala e.

Monday, November 26, 2007

fara tinta

Planificari.

E rau sa-ti faci un plan pe care sa-l urmezi cu sfintenie? E bine? Cat de dedicat trebuie sa fii unei idei? Cand esti fixist si cand esti... entuziast?
Te hazardezi daca te gandesti sa faci ceva peste 3 luni care ar implica o suma pe care s-ar putea sa nu o faci?
Risc sau nu? Carpe diem?

Sau mai bine stai calm, si te lasi purtat de vantul zilei curente, de visele noptii viitoare...
Probabilitatea ploii de maine sta in robinetul defect al vecinei de sus si al celor de la r.a.d.e.t, daca nu se imbata si dau drumul la o vana aiurea.

Hazard.

corporatist, cooptat, cooperativist

Stai si te holbezi cu foarte mare interes la nimic prin geamul tramvaiului, ai castile bine infipte in urechi si muzica in blana. Aglomeratie, nervozitate, normalul, boschetarul, baba nevricoasa, cainele, maneaua.

E aproape 8 si te duci la serviciu.

Astepti cu piciorul pe ambreiaj si ochiul atintit catre semaforul care nu se mai face odata verde. Asculti muzica ca sa te binedispui. "Boul" ala din fata nu se misca. Ii dai flash-uri, claxoane.. eh, s-a urnit. Pleci cu scartz desi te opresti dupa 100 m la alt semafor, cu alt "bou" in fata.

E aproape 8 si te duci la serviciu.

in orice caz, esti frustrat de ceva. De seful care isi asuma meritele tale, de campania pe care o implementezi si care nu da roadele asteptate, de echipa de incompetenti pe care o conduci, de faptul ca nu mai ai fise de cafea etc.

E clar, ceva nu-ti place. Vrei sa ai biroul tau cu usa inchisa, muzica in el si cafeaua adusa de cineva, fierbinte eventual.
Ai biroul, ai cafeaua, dar.. ai si task-uri in inbox. Nu vrei. Ai vrea sa stai, sa ai salariul de mii de $ si sa o freci elegant. (menta)
Dar pana atunci, te plangi ca ai un job de kkt, ca pleci la "scarbiciu" si te bucuri pana la tahicardie ca e vineri si ca.. vine w.e sa .. stai.

Umm.... ceva e putred aici. Firmele de HR se chinuie sa gaseasca oameni motivati pentru angajatorii lor. Anagajatorii dispera ca de x luni nu e nimeni in stare sa faca treaba in firma lor desi ofera toate conditiile oamenilor.

Nu vrei sa pleci pe un salariu super ok, masina, telefon in dotare atmosfera faina dar... si munca. NO WAY!
Mai bine stai in spatele biroului tau mic, te plangi la prieteni de jobul tau de kkt si ai motive sa vii suparat acasa si sa te porti naspa cu familia pt ca "imbeciulul ala de sef ..." & so on.

Nu mai vrea nimeni sa munceasca? Oare e chiar asa degradant sa construiesti ceva cu mintea/ mainile tale?

cu graunte

Viatza, ca o punga de seminte, sau floricele.

Nu te mai saturi de ea!
O savurezi bucatia cu bucatia pana la ultima. Si atunci scuturi punga .. doar.. doar a mai ramas ceva, cat de mic.

- O savurezi cu prietenii, insotita de bere sau vin, filosofand despre fel si chip pana seara tarziu... sau pana se termina... meciul (2-3 pungi, clar!)
- O golesti cu omu' de langa tine la un film de groaza sau siropos (vrei sa o impresionezi sau ea sa-ti arate ca e sensibila) si luati, bineinteles meniul Romance de la Multiplex :) (hai 1... la prima intalnire.. apoi... cat incape, deja va stiti)
- Rontai de plictiseala, asteptand sa mai treca jumatate de ora din viatza ta (un sfert de punga mica, de floarea soarelui)
- Incerci sa-ti prelungesti frumusete de trai, molfaind seminte in loc de tutun (6-12 luni... cativa saci)


Sau cand te chinui sa scrii un blog, gandindu-te de ce il scrii, ce sens are si pe cine ajuta (5-6 minute, cam 10% punga nutline dovleac mica)



Sunt atatea sensuri date vieti: un cantec, o jungla, un film, o poezie etc.

Cum ziceam:

Life Is A Highway - Tom Cochrane
Life is Life - Laibach
Life is a Cabaret! - Liza Minelli -
Life - is Beautiful - Vega4
Life Is Like A Boat - Rie Fu
Life Is What You Make It - Hannah Montana
Life is Good - Stellar Kart
the moffattsif - life is so short


si tot asa....


tu cum vezi viatza cititorule?

Varza calita? Cutie de cuie? O lampa fluorescenta? Fum de tigara?

cu singuratate?

e e si cu teama asta de singuratate?
De ce e asa de apasatoare?
De ce trebuie neaparat sa ne agatam de ceva/ cineva doar de dragul de a nu fi singuri?
Oare asa de slabi suntem incat de multumim cu orice, numai sa fie.. ceva?

Stateam de vorba cu o amica ce tocmai a iesit dintr-o relatie destul de lunga si ma intreba daca am vreun amic disponibil si cu xyz calitati. :)
C'mooonnn, ce e cu disperarea asta? Citeste o carte, vezi un film, iesi cu prietenii la bere, pune parchet, tricoteaza... DO SOMETHIG USEFUL!

Nu spun ca trebuie sa fim toti calugari si sa taiem orice punte catre... mareata socializare. :) Dar nu e nici rau sa apartii micului tau "Ostrov". Acea insula de imunitate si libertate maxima, pe care trebuie sa ti-o oferi si sa o cultivi, macar pana iti dai seama ca esti ok cu tine.

Apoi cauta alte lucuri la altii.

Wednesday, October 3, 2007

nirvana

Am auzit recent de la un amic ce a venit din Austria ca acolo exista culturi pur ecologice. Ok cu asta, dar...

... exista si Eco ferme ce cresc vacile intr-un alt mod, gen milka. Ce s-au gandit oamenii: sa creasca vacile intr-un mediu cat mai relaxant, sa nu fie saracele stresate ca la noi, de legendarul Ion sau de maretul Moromete.

Adica, laptele de la o vaca normala, e naspa. Nu stiu cu ce ati fost crescuti voi, dar eu sigur nu o mai duc mult. Clar!

Acum, problema este: oare vacile alea mov gusta genurile de muzica chill-out sau smooth jaz? Oare dupa 7 ore de Budha Bar si Radio jazz laptele lor nu mai este nociv ca cel de pe meleagurile mioritice?

Oare "Vaca Zen" este o realitate sau un produs media?

Cu astea spuse, deshid o bere, usor timorat de gandul: oare hameiul ala a fost batut cand era copt?

pe ecran

Creativitate in filmele romanesti... cam ... hmm.

Hartia va fi albastra.
A fost sau n-a fost?
Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii.

Bun, cunoastem realitatea de pe vremea lu' Ceasca, stim ce s-a intamplat la nivel social dupa si inainte de revolutie.
Dar oameni buni, mai sunt o gramada de alte aspecte ale vetii de surprins...

Filantropica si Legaturi Bolnavicioase parca mai ies din sfera asta rigida de o scoala facuta cu rigla si echerul.

Bucuria vizionarii unui film romanesc bun, oare nu e putin artificiala datorita faptului ca.. sunt doar.. cateva? Daca aveam mii ca la Hollywood, mai ziceam, aveam comparatie.

Dar 'om trai si 'om vedea, a zis orbul.

offline

De ce stai cititorule online?
De ce iti petreci orele libere scriind si cititind bloguri?
Stiu, e mai comod sa socializezi asa.

Daca primesti un reject dai Alt +F4 sau ignore permanent. In plus, e mai usor sa te vaiti unor necunoscuti, tu fiind necunoscut la randul tau. Nu te critica nimeni fara sa vrei, poti fi chiar apreciat pentru imaginea ta virtuala nou nascuta. Aici te poti modela dupa voia inimii. Aici ai tupeu, imaginatie si chiar... vointa. Aici esti Zeu, pe taramul imaginatiei tale.

Dar viata ta, umila ta viata plina de neajunsuri si regrete, viata aia pe care o numesti pe blog "de kkt" , aia cine o mai traieste?

O viata offline... sau .. online?

limonada

limonada...
Intr-o seara, tot uitadu-ma pe strada dupa tinere revolutionare care isi etalau dotarile pe podiumul din piatra cubica mi-au picat ochii pe un mosulica, vecinul nostru de vis-a-vis.
Cred ca avea in jur de 70 ani si iesise, sa vorbeasca cu o tanti in pantaloni scurti si tricou galben. Tanti parea o gospodina moderna foarte energica dupa gesturi, vecina noastra de la stanga, cred.

Mosulica al nostru, era in pijamale si ii mai trebuia un joben pentru a fi suficient de trendy.
Cat au discutat vreo 10 gura casca i-au admirat pijamalele. deh, mosul era cool, pijamale gen puscarie, cu dungi verzi.

Deasupra usii scria mare pe o pancarda nu apartamentul 20bis ci "Lacatuserie".
--------------------
Stateam la o limonada pe centrul vechi si hoinaream prin lumea ideilor cu o amica, urmaream tipe prin geamul de la Charme si regretam ca nu am aparatul foto la mine.

Wednesday, September 26, 2007

Aiurea, pe undeva...

Ce faci? De ce zambesti tamp?

... Stiu, ti-ai uitat masca trista la birou si nu ai chei! Ghinion, trebuie sa ta vada asa lumea...

Dar daca te vor intreba de ce zambesti?
Eh, le spui ca...

Friday, September 21, 2007

Elegant, eschiva.

Nu-i mai simplu sa fii ocupat? Mintea focusata pe altceva, neimportant, goala in rest... Ce rost au atatea ganduri, atatea planuri. Oricum se vor duce naibii. Lasa-i pe altii sa faca asta, tu esti prea ocupat facand nimicuri.

Mereu ignorant, s-au strans mustrarile in sase teancuri. Deh, mai uiti, ca ai multe pe cap. Vei uita si de ele, fara indoiala.

Cine? Eu? Sa ma plicitisesc?
Escapada din realitate, realitatea ta...

Dialog

...esti intr-o poiana si milka e la rasarit, graurii canta si florile scormonesc pamantul in cautarea semintei primordiale...graurii bat step pe dimineti...sufletul ei ca o capra neagra imi tropaie un tango prin ureche...ureche culcata pe o sina de tren parasita, cu o speranta minima ca va trece un autobuz catre nicaieri, secolul asta sau...secolul asta se intoarse spre mine cu o expresie plictisita...coborati la prima?!..am dat din cap ca nu...mai astept...mai astept sa se topeasca zapezile, sa ma inunde cu ganduri pasnice si albe, ce fosnesc discret ca o frunza calcata de o pisica neatenta...ce ma urmarea prin geam cu un ochi albastru si unul verde...tinand in varful cozii o harta cu ultimele clipe prin care calcasem... clipe moi, galzurate cu piuneze de diamant, infipte in zidul uitarii ce a fost tapetat cu pos-it-uri galbene pe care scria doar un cuvant... numele ...cuneiform ascutit..... desenat din aripi...zambi cand il vazu si-l ascunse in paginile cartii... cartii prafuite si patate de vreme, pusa in raftul de sus ce spera sa fie deshisa pentru a-si dezvalui secretul trandafirului ce-l ascunde printre paginile...unde fiecare rand amintea o poveste...poveste fara eroi, o poveste simpla fara sfarsit.

Ganduri imprastiate intr-un punct

Te-ai inchis, ai tras obloanele si ai asteptat... ai dormit, ai visat, ai trait, ai murit.

Incerci sa lupti un inertia lumii, cu inertia din tine, urmarind cu ochii mintii grafurile imaginare si calculezi ruta cea mai scurta catre echilibru.

Incerci sa iti coagulezi senzatiile, mergi in spirala convergenta a lui Fibonacci pana la implozie.
Si atunci, poate incepi sa vezi...

Friday, September 7, 2007

Cumpar timp, ofer vise neimplinite. Amatori? :)

E ca un val ce te acopera discret. Nu o simti, o refuzi, o renegi. Nu vrei sa o simti, din orgoliu... probabil... sau ambitie, naiba stie.

Dupa ceva timp functionezi din reflex, fara sa constientizezi lucrurile ce te schimba. Doar o privire ocazionala in oglinda te mai aduce pe pamant... "aia sunt ochii mei?"

Vrei sa dormi, dar nu poti, gandurile, ideile, proiectele, urla ore intregi prin minte. Sunt atat de multe de facut, atat de putin timp...de visat.

Monday, August 27, 2007

Black out, aleator

Mare vid, nimic, zbor, vorbe ... doar o halba de bere goala, cu desene bizare, cam verzi. Creioane colorate langa multe tzigari fumate... Dezordine.

O cana rosie imi face cu ochiul, sa o sparg. De n-ar fi incarcatura ei, emotionala cica... Mai bine o fac ghiveci pt nush ce planta... agatzatoare, sau nu.

As vrea sa schimb bricheta aia albastra pt o mina de creion rosie... sau verde. Oricum, nu are importanta, nu o voi folosi...

Cai verzi pe pereti lipiti cu aracet, sau dulceata de cirese amare.

Despre plictiseala... #whatever

Suntem aceiasi? Neschimbati? Atunci de ce ne percepem diferit? De ce incepe sa paleasca ce ne-a legat odata atat de strans?

Poate m-am schimbat eu... poate voi, fatza de mine. Simt ca nu mai e loc pe banca voastra si pentru mine.
Oameni cu vapai in ochi, ai mei sunt stinsi, cum mi-ati mai spus demult.

De ce ma tot chemati?
De ce vreti sa vedeti Nimic in ochii mei?
De ce mi spuneti asta?

Idei pe o scoarta de copac

Oare de ce te ascunzi? De ce cladesti ziduri in jurul unei minti? Ce castig ai din singuratate?
Ok, ai fost.. fucked up, dar a trecut. Acum? De ce nu esti in stare sa privesti lumea cu ochii larg deschisi?

Ai invatzat sa refuzi cu diplomatie, sa simti cu masura, sa gandesti mult inainte sa faci ceva.

O poti numi experienta, maturizare, cum vrei...
Eu ii spun incarcerare.

O pauza de tzigara...

Am vazut lumi incolore si lumi pazite de un curcubeu. Imi place sa cunosc oameni, sa vad prin ochii lor lumea.
Ma tot intreb daca ceea ce vad eu se reflecta si in alti ochi vii, ochi ce au scantei ce ard totul in jur.

Tu ce culoare ai? Ce vezi cand te uiti in oglinda?

Wednesday, August 15, 2007

Insomniacul de serviciu, adormit

Am un dor de duca, nu-l dau, e al meu.
M-am intors si as pleca, am gasit pe nimeni acasa, stand pe canapea, i-am povesit si vreau sa plec iar. E un dor ciudat, impersonal, dorintza bizara de a cuceri lumi imaginare, in scopuri ideale, de lasa totul in voia sortii si de a fugi de mine, nu de voi. Nu ma veti intelege, dar e un risc pe care mi-l asum. Sunt plictisit de mine, de ideile mele, de gandurile ce-mi razbat noptile.

Am obosit sa caut sensul cuvintelor inexistente si vreau sa vad lumi reale, sa simt cu degetele crapaturi de ziduri vechi, sa vad lumina apusului rasfrangandu-se in alte turle de biserici.

Nu mai vreau sa dorm dar as dormi o viatza, sau poate doua. A mea si a ta, ingemanate prin aceiasi fereastra larg deshisa.

Vreau sa renunt la idealism, sa omor incet ideile, gandurile si sa las loc senzatiilor, de orice fel.

Moods

loved cioran, lame cioran, loved bruckner, lame brukner, loved murakami, soft murakami...
love, hate, whatever... is this evolution or involution?

Monday, August 13, 2007

Jurnal de bord :)

2960 km, 59 h... cam atat iti ia sa vezi o parte din Romania.

-> bucuresti pitesti ramnicu valcea targu jiu drobeta turnu severin caransebes oradea cluj arad baia mare deva vatra dornei sighisoara sibiu


am trecut prin fiecare oras, am vazut lucruri si am respirat aerul.

drobeta turnu severin - oras frumos, oameni de treaba - camping mraconia, mai sus de orsova. greu de gasit noaptea, dar merita dimineatza :)

timisoara - concert uriah heep + artificii - campat la o margine de sat spre arad. localnici ok, n-au bagat furca in noi

caransebes - cea mai buna mancare

oradea - centru superb si fete pe masura :)

cluj - sa-l vezi la anul, acum in reconstructie puternica.
camping cu aer german "el dorado" la 20 km - curat si decent *nota de vazut anul asta hai-hui prin baruri, in special unul anume :D

arad - cam simplu si retras

baia mare - foarte cocheta piata iar turnul verde genial

deva - industrial, salveaza cetatea

hunedoara - castel fain, plin de povesti pt cei mici :)

sarmizegetusa - sa o vedeti pe cea de la orastie, aia e faina. pensiune ok (zalmoxe), oameni faini in schimb.

sapantza - cimitirul... merita sa-l vezi ca sa ai la portofoliu. tara oasului si maramures, geniale prin peisaje. absolut pitoresc. localnici: zombie pe la 12 Am. (de la palinca) - campare pensiunea Pop (langa instrarea spre biserica de lemn)

sighisoara - arhitectura senzationala, merita vizitata. recomandat nu in timpul festivalului.

sibiu - de stat vreo 2 zile si cutreierat lejer la pas.

Post or past depression

Mintea tulbure iti scarmana trecutul. S-au cernut idei, ganduri, rupturi de fiinta si ingemanari de suflete.
A fost Big Bang, a trecut, s-a transformat intr-o puzderie de stele minunate. S-au trasat constelatii ce-ti domina viatza si prezentul.
De ce sa te gandesti la infinitul trecut cand ai acelasi lucru in oglinda? Totul se reflecta intr-un mod circular.

Deschide ochii catre cer, imagineaza-ti ca urnesti angrenajul universal prin gandurile tale si iata-ti prezentul. E al tau, traieste-l, sau asteapta iar reflexia trecutului in ochii tai mari si verzi.
Tu decizi!

Delir sec

Vin si frunze amestecate in motive populare, dureri de ochi si urme de cearcane presarate pe o fatza schimonosita de ani si nopti cu luna neagra.
Ai crezut in idealuri, ti-ai jucat sangele pe-o carte straina.

Inchide ochii acum, gandeste in mov si bleu, saruta ochi caprui si umeri goi. Dormi, soarele e sus dar padurea te apara de privirea lui arzatoare. Priveste cum te descompui si devii una cu frunzele cazute peste ani, cresti si zbori ca un puf de papadie catre alta viata...

Intrebari in neant

De ce absenta amplifica sentimentul?
De ce in prezenta persoanei respective stai mut si nu arati nimic?
De ce vorbesti ore la telefon si minute cand esti unul langa celalalt?
De ce nu spui ce simti fata in fata si dai sms?
De ce da si de ce nu?
Ai aruncat tot balastul peste bord?
A zis cineva ca e usor?


Ai incercat?
Pe bune?

Saturday, July 28, 2007

Caii, dintii..si comunicarea prin satelit

Proverbul spune sa nu cauti calul la maselele albastre, pune-i GPS si vezi pe laptop viteza de croaziera.

Daca vantul e comensurabil, de gand ce sa mai zic... E o mica parcela verde intre Windows XP si Mac OS, acolo unde se termina curcubeul de culoare incerta din cauza pixelilor intercalati, grid de calitate japoneza, ce vrei.

Chestia buna e ca poti vedea calul inaripat cum trece peste muntii desenati frumos in Google Earth, chiar si maseaua lui albastra, daca dai zoom. E satelitul bun, Sputnik parca... si iubita lui.

Putin mai la stanga te vezi pe tine, cu laptopul infipt in wirelessul din capita de fan, scriind un blog cu dintzi, cai si sateliti.


-------------------------------------------
Disclamer: calul, satelitul si dintele albastru sunt personaje reale, convietuind in casuta lor din stuf in alta poveste.

Insomniacul de serviciu

Ok, voi dormi...
Sfatul tau, desi nu te cunosc, suna bine. Poate asta-mi lipseste, poate mi se vor cerne gandurile, sau poate se vor duce complet.

Poate ai dreptate, tare mult as vrea sa ai dreptate...

Mai stau putin, te rog, nu ma alunga in nefiinta. Doar pret de o tigara, ce e o tigara... mai nimic.
Am nevoie de timp...

...sa-mi povestesti ce am pierdut cat n-am existat.

Random blog out

Ai disparut fara urma in cotidian si incerci zadarnic sa te regasesti in viata unor personaje intinse pe file albe.

Crezi ca ai pierdut rostul timpului si sensul lumii. Te arunci disperat pe drumuri, cauti fara incetare un loc in care speri sa te simti acasa.

Faci ordine in haos prin haos si vorbesti aiurea unor oameni dezinteresati. Ti-ar trebui aripi sa cuprinzi pamantul. Cauti timp, gasesti timp, pierzi timp.

Ai vazut verde crud prea mult, ai vrea sa-l mai vezi. Vrei sa dormi doar pentru ca ai cearcane. Energie pura ce te macina incet. Esti o contradictie continua.

Nu te mai cunosti. Stii ce vrei? Stii ce nu vrei?
CINE esti? UNDE esti?


Te vezi cu ochii inchisi?

Interviu cu lumea


De ce un blog deprimat sau deprimant atrage?

De ce partea intunecata din fiinta umana este mult mai interesanta decat cea joviala, pusa pe sotii?

Oare's mai frumoase florile de mucegai decat zambilele?

De ce putregaiul si morbiditatea din muzica lui Manson sau tristetea versurilor de la Mortal Love?

Suntem oare prea fericiti si simtim nevoia de o calatorie in "the dark side"?

Sau ce?

Friday, July 20, 2007

Sezoane aparente

Hei! Tu cine esti? Ce vrei de la mine? Nu te inteleg!
Apari ca din nimic, te joci cu degetele mele iarna si dispari odata cu zapada.

Hei! Tu cine mai esti? Ai venit cu florile de munte si ai disparut in mare!

Sa te astept iar cu frunzele ruginii? Sa te acopar iar cu flori de gheata?

Mai esti? Mai vii? Astept...

Poiting to nowhere.

Am vazut azi viata, am vazut ochi inchisi si maini miscand haotic. Trup inchis in trup de viatza dansand in lumea lui. Buze intredeschise respirand prin apa, rostindu-si numele clar, precum bataile inimii sale mici.

Am vazut azi moarte, miscandu-se agale prin cotloanele incalcite ale mintii. Ganduri schingiute, ce-au fost munti cu flori si atingeri de maini, zac in intuneric duhnind a putregai. Le-am inchis acolo, pentru totdeauna, arzandu-le cu raze de lumina.

Mi-am ridicat fruntea sangeranda si am privit spre tine... Ma mai recunosti?

degeaba....

"merg pe strada uneori / degeaba / ma uit la oameni, ma uit la flori / degeaba /... / cu prieteni ma-ntalnesc / degeaba / pe pamant calatoresc / degeaba"...

Imi suna si mie in cap versurile lui Sox...
O senzatie ciudata, cand esti in culmea fericirii si iti vine sa sari de bucurie, ti se face o lobotomie si uiti tot dar simti ca e trebuia sa razi.
Si razi, degeaba...

Monday, July 16, 2007

i'm fine, how are you?

Am pus ordonat intr-o cutie tot ce-ti apartine din mine. Toate gandurile mele legate de tine, tot ce am simtit, toate planurile de viitor legate de tine, tot trecutul si viitorul mort prematur, toate vorbele ce vroiam sa ti le spun, toate mangaierile ce vroiam sa ti le dau, cantelecele ce vroaim sa ti le cant, chiar si limonada de care vorbeam, ce vroiam sa fie o surpriza pt faptul ca e miercuri, o zi banala.

Mi-am pastrat gustul de ciocolata al buzelor tale, mirosul pielii tale cu urme de sare si nisip precum si toate senzatiile traite din cartile tale.

Usa mea e deschisa, poti intra oricand sa iei ce am uitat eu sa pun, sa-ti spun si sa simt.

Eu nu voi fi acasa, e un termen ce nu-l mai inteleg.
Imi voi savura cafeaua de dimineatza in locuri pline de oameni cu fetze straine si priviri indiferente. Macar ei nu ma vor intreaba "cum dracu? asa din senin?" si nu-mi vor zice "fraiere!".

Sper ca te descurci, eu am plecat... oriunde.

nu-i nimic, conteaza?

"...nu-i nimic, asa simt"... iti aprinzi iar o tigara si respiri adanc.

La capatul lumii timpul a murit. Soarele e negru, marea inghetata iar lumea nu exista.

Peste tot sunt oglinzi in care iti vezi chipul si ziduri mazgalite cu toate gandurile si regretele tale.

Nu-ti ramane nimic, decat niste carne atarnand pe oase si o fatza fara expresie. Ai buzele crapate de sete si gasesti numai nisip. Ai vrea sa dormi dar iti auzi inima batand atat de tare incat ai vrea sa o scoti si sa o ingropi.

Mii de ganduri si chipuri iti coplesesc mintea, strigi in gol nume cunoscute. Mai bine taci. E atat de liniste in jur. Mai bine nu mai vezi, nu mai auzi, nu mai gandesti nimic...

Esti naufragiat pe insula ce ti-ai construit-o. Sange iti curge din mana, nu mai simti nimic... ti-ai pierdut fiinta.

Nu vezi? Ai murit in tine si nu-ti dai seama. Ti-ai pierdut simturile in ochi straini. Oare chiar nu vezi?

Iti aprinzi o alta tzigara, tragi din ea, iti privesti cearcanele si spui cu nepasare: "nu-i nimic, doar asta mai simt, atat mi-a mai ramas".

end?

Waste time, waste emotions, waste love, waste everything.

De ce sa te mai apuci? Ce sa mai scrii?
Mai bine pui punct.
Si nu o mai iei de la capat.
Ce rost mai are?
Sfarsit.

Tuesday, July 10, 2007

Mai nimic

Nimic de zis, multe de facut. Minte ocupata cu valuri si nisip.

Oare incepem sa ne plictisim deja? Ne-am jucat atat de mult incat simpla realitate pare plata?

Alergam mereu catre diverse destinatii insa nu putem sta fara sa facem nimic?

Hai sa stam impreuna si atat. Hai sa citim teancul ala de carti ce zace pe birou. Hai sa... mergem.

Wednesday, June 27, 2007

nu-i nimic...

"...nu-i nimic, asa simt"... iti aprinzi o tigara si respiri adanc.
Esti suma gandurilor mele, nimic in plus, doar idei aruncate in vid. Nu existi decat daca sunt constient de tine. Si atunci imi umplu mintea cu fum si ceata sa nu te vad cum esti, cum te-am facut.

Imi aprind o tigara si inchid ochii..."nu-i nimic, asa simt".

Tuesday, June 26, 2007

Inchipuiri fara chip

Ti-ai imaginat vreodata lumea fara chip? O lume fara etichete, fara comparatii, fara expresie vizuala?

Nu ar mai exista "aparente", simpla valoare a unui om ar fi cuvintele rostite sau scrise. Nu ai mai fi o "fatza" printre multe altele ci o carte, un film sau un cantec.

Ar mai exista poeti fara "muze"?

Friday, June 22, 2007

Niste oameni adunati

Ne-am intalnit aproape toti, ramasi la fel, aceiasi oameni minunati, cu lumini in ochi si ganduri de bune. Ne leaga acelasi prezent imbracat in fum alb de tzigara, aceiasi nepasare in fatza viitorului.

Ne stim de atatia ani si nu ne-am plictisit de glumele noastre, de aceleasi versuri, acelasi acorduri la chitara, aceleasi carari de munte si aceiasi cabana.

Suntem noi, am devenit noi, ne cunoastem, ne ridicam, ne bucuram impreuna.

Am invatzat impreuna sa fim Noi, mai buni decat Ei.

Thursday, June 21, 2007

Quest for nothing

Busy days... lazy days...
Le ignori, parca sunt la fel... o monotonie calda, placuta, brazdata de niste cafele negre dimineata. Oare maine tot asa vei simti? Vei avea aceleasi ganduri? Aceleasi framantari automate legate de cotidian - chirie, lumina, apa, leasing, intalniri de stabilit, proiecte de terminat, idei pe foi albe?

Astepti wekend-ul cu sufletul la gura inca de luni... ca sa faci ce?
Stiu... ca sa ai timp de prieteni, de analiza, de tine...

Hai sa uitam de timp, sa ne cufundam in valurile instinctelor si sa ne lasam purtati spre o lume la fel de monotona, dar conceputa pe indiferenta realului cotidian si egoismul pentru propria bucatica din lumea asta, Tu.

Te tine?

Saturday, June 16, 2007

been there, done that

one day left 'till ... tomorrow.

strange
don't you think I'm looking older?
but something good has happened to me
change is a stranger
you have yet to know ...

Wednesday, June 13, 2007

and the point is?

Stai cu inima in gat, asteptand sa se intample ceva, orice... pentru ca esti plictisit, pentru ca nu ai nimic de facut iar marul lui Newton parca se misca... parca se clatina... e doar o adiere? Nu, probabil un vierme mai vioi.

Cum te poti plictisi cand nu-ti ajunge o viata sa faci tot ce vrei?

Sau poate aia vrei... sa te plictisesti.

Monday, June 11, 2007

Drum spre Vama...


Ne-am regasit pentru a ne continua drumul, impreuna sau separat, acelasi drum, urmand aceeasi linie pe soseaua fierbinte.

Avem buzele crapate, picioarele prafuite si pline de rani, ne caram pe rand in spate, nu ne lasam.

Continuam sa mergem, ne aruncam priviri pline de ura si mila. Suntem distanti pentru ca nu ne permitem apropierea, asta ne-ar impiedica sa mergem mai departe, ne-am pierde in detalii, ne-am iubi la infinit.

Soarele se joaca, smoala se topeste, pielea arde dar mainile se tin strans. Atat a mai ramas din noi. Doua maini inlantuite pe drum.

Buze ce asteapta ploaia, delirand intr-un sarut.

Friday, June 8, 2007

vorbe si iar vorbe...

ne-am legat prin cuvinte, nimic mai mult.

ne-am jucat cu ele, sfredelind mintea celuilalt, aruncand fraze in aparenta irelevante in discutie sperand ca unul din noi sa coboare bariera.

ne legam prin cuvinte, prin ceasuri de cuvinte, vorbe si iar vorbe... oare ce avem atat de vorbit?
ce vom face cand se vor termina cuvintele?

Monday, May 28, 2007

Ploua

Ploua peste tine... ploua peste mine...

Alergam cu parul ud, descreierati, pe strazi pietruite si ne oglindim zambetele in apa ce ne strange picaturile...

Visam la gandul ca desi departe, trupurile noastre fluide se vor contopi in mare, vor mangaia nisipul fierbinte si si se vor evapora pentru a fi tot impreuna...

uitat si regasit III

Viatza noastra nu-i a noastra, decat o mica parte din ea, cea constienta... restul sunt amintiri, momente si trairi ale noastre si ale altora impreuna cu noi.... dust in the wind?

suntem, dar lasam o dara invizibila pe acest pamant, o dara atat de inflamabila incat orice scanteie duce la o cicatrice, la o amintire a noastra.

uitat si regasit II

as vrea sa ard, sa mistui tot si sa ma purific, sa fiu eu cel care cred ca sunt nu cel care vreau sa fiu. sa las tot in urma, sa inchid si sa ard seifurile in care mi-a fost inchisa inima.... le vad cum ard, cum se incovoaie precum o hartie veche, le simt cum se leapada de mine atat de scarbite pt ca nu si-au atins scopul, pt ca nu m-au ucis.

uitat si regasit I

O ploaie de foc se abate asupra amintirilor mele atat de sterpe, atat de fade, iar fiecare picatura imi umple inima. Ma arde neputinta din trecut, ma vindeca prezentul... sunt un mesaj intr-o sticla pierduta de milenii care a fost deschisa de un om cu inimia calda. Sunt fericit.

Wednesday, May 16, 2007

Straina de soare

Te-am gasit pierduta in mare, cu pielea arsa, asteptand sa inceapa muzica rasaritului, putin ametita de la vartejul din noapte.

Erai una cu marea, o straina venita din celalat colt al lumii, ce cauta alt strain printre valuri, dansand prin spuma alba si visand la drumuri deschise spre orizonturi albastre.

Ti-am luat mana, ti-am spus cuvinte uitate de lume si am alergat spre infinit lasand regretele in mare.

Tuesday, May 15, 2007

Nori

Am venit din munte... am uitat de tot ce-i acasa...

Cu gandurile frumos ordonate m-am intors la viatza, m-am intors la haos. Incerc sa respir aerul imbibat de fum si sa ingnor dezordinea din mine. Nu vreau decat timp sa le pot arunca una cate una, sa fac curat in tot ce mi-a ramas. Nici pe tine nu te mai cunosc, te-ai uitat acolo, cuminte, printre norii albi de sus.

Astept sa te intorci, poate reusim sa facem ordine in haosul asta din fatza noastra...

Saturday, May 12, 2007

mix.

Te stiu, te vad, te aud, te simt. Esti aici, dar parca departe. Ne urmarim cu coada ochiului, discret, cu teama de a nu ne arata zambete.
E ca un joc stupid a carui finalitate este una, convenabila, dupa care tanjim si la care visam insa nu cedeaza nici unul din orgoliu.

Dependenti de adrenalina ne aruncam raspunsuri in doi peri, ne mentinem pozitia: NEVER!

Am adormit tristi si ne-am visat imbratisati.

Friday, May 11, 2007

Iluzie?

Ti-am spus ganduri, ai simtit ca m-ai cunoscut...
Ti-am aratat parti din mintea mea... parti atat de diferite si te-am provocat sa legi piesele cumva. Te-am privit incercand, crezand ca ai reusit...

Te-am lasat sa crezi....

Tu? ... Eu?

Ti-ai regasit gandurile insirate pe la fel si fel de oameni si ai inceput sa le lipesti pe o bucata de carton muradarita de smoala si vezi cum se contureaza un chip facut din emotii si extaz, indoieli si regrete, cu ochii stersi, fara planuri si dorinte.

Te-ai schimbat mult...
Oare te vei recunoaste? Oare te vei accepta?

Wednesday, May 9, 2007

Imbinari

Fiinta si nefiinta, puse cap la cap intr-un cerc de frunze galbene. Adevar si minciuna gasite intr-o gara veche. Iubire si ura legate printr-un sarut. Rasarit si amurg vazute prin aceleasi lentile.

Pamant si apa... nisip.

Tuesday, May 8, 2007

Gri

Te simt cum mori in mine, cum atingerea ta arde bucati din mine ce raman stinghere urme de carbon invelite intr-o coaja de timp. Ma uit cum arzi, ma uit cum ard, ca un copil ce-a inteles ca jocul s-a terminat. Da, te las sa arzi... am invatzat sa ignor ce simt.

Priveste-mi ochii, sunt gri, de la cenusa ce o port in mine.

Un gand...

...viatza ca o foaie de hartie, usor roasa de la atata impaturit si indesat in buzunarul de la jeans, scrisa pe toate directiile in caractere ciudate, de maini diferite si patata pe alocuri de cafea amara.

Monday, May 7, 2007

Unitati de masura

Ne cautam de-o viatza, incercam in ani sa ne cunoastem, stam luni imbratisati, petrecem ore discutand, ne instrainam intr-un minut.

Ne uram intr-o secunda.

Orizont

Plec departe, urc pe creste si te voi iubi, trecut.

Apoi te voi ingropa adanc in piept si voi sari in neant.

Te voi inlantui de corpul meu si voi uita de mine.

Tot am senzatia ca imi scapa ceva...

Am creierul imbacsit de principii vechi, de marcaje ingalbenite de vreme. Ma simt ca o harta antica ce indica drumuri infundate.

Caut noutatea din mine, sentimentul de bucurie la descoperirea unui lucru marunt dar frumos. Ceva lipseste, ceva s-a pierdut. Optimisul este, dar fara acel entuziasm al inceputurilor.

Am senzatia ca imi scapa ceva... oare ce?

Ne pierdem timpul?

Sa ne condamnam pt ca insiram minute in locuri pline de fum, muzica rock, beri cu nemiluita, aruncand cu filozofii si idei crancene de la unul la altul, ridicandu-ne pe rand din mormanul putred de probleme cotidiene, incercanati si mahmuri dimineatza?

Ne irosim vietile?

Rotocoale

Ma uit la oameni printr-o cana de cafea traslucida si vad umbre ale umbrelor ce calca una peste alta.
Se alungesc, se micsoreaza pana isi gasesc forma, se contopesc si devin o umbra ce fuge de nori.
Sunt facute din aceiasi tesatura, inele de fum concatenate si inghetzate ca intr-o poza veche.

Cine sunt ei? Oare se cunosc?

Thursday, May 3, 2007

Doar atat.

Nu sunt un vesnic pesimit, nu am ganduri "self distructive". Sunt doar un inceput aruncat in lume ce-si cauta sfarsitul.

Imi place sa improsc cu idei oamenii, imi place sa aflu, dar vreau atat de mult sa dorm. Sunt o contradictie. Nu-mi plang de mila, nu caut mila.

Vreau doar doua maini sa-mi acopere ochii... Vreau sa nu mai vad lucruri. Vreau sa nu le mai despic. Vreau sa nu le mai inteleg, sa nu mai intreb, sa nu mai aflu.

Vreau sa ma opresc.

Doar spune-mi sa dorm, spune-mi ca vei fi aici cand ma trezesc, ca nu pierd nimic, ca-mi vei povesti tot. Atat.

Intr-o noapte de Mai

Minti pierdute, desfatare frenetica. Vise sparte in cioburi colorate, un puzzle cu piese lipsa, carti prafuite si idei insirate aiurea. Umeri dulci, buze parfumate, par demential si ochi sfredelitori.

Anathema urla: "Today I introduced myself,
To my own feelings,
In silent agony, after all these years,
They spoke to me... after all these years...".

Am strans in brate un om fericit, un om ce incepe sa simta iar sangele lui fierbinte m-a readus la viatza. Bucurie si durere incolacita. Adorm impreuna ca niste copii.

'Neatza spun ochilor adormiti si-i sarut ca pentu ultima oara.

Miraj

Sunt nevoit sa o iau de la capat, sa-mi umplu burduful cu apa si sa-mi numar pasii prin nisip. Am ajuns un vanator de comori efemere ce-si pierde mintile din oaza in oaza.

Ma simt obosit, vreau sa ma dorm pe genunchii tai. Mai lasa-ma putin sa-mi visez prezentul, mai managaie-mi parul o data. Drumul il stiu, nisipul ma cunoaste insa mi-e teama ca m-am pierdut in oaza ta.

Simturile imi sunt blocate, iar buzele uscate. Ochii straini nu-i vad, pielea straina ma arde, cuvintele nu le aud.

Ma ridic si plec, istovit de atatea ganduri.
Sunt fericit ca te-am gasit.
Acum te caut iar...

Tuesday, May 1, 2007

Insemnari


"Nisipul fin, a oftat... " asa a inceput.

Mi-am ingropat mainile in el si am ascultat pescarusii. Am vazut oameni fericiti, oameni regasiti, oameni pierduti. Am cantat cu ei, am ascultat cu ei. I-am vazut prieteni dar si instrainati. M-am uitat in ochi goi. Am vazut vapai in altii.

Nisipul isi asteapta pasii. Marea a ramas la fel.

Thursday, April 26, 2007

Rugina sub acoperis

Suntem niste cazemate fortate de situatii a ne inchide cu tot mai multe zavoare.

Cum dracu sa explici oamenilor ca nu poti sa deschizi pentru ca ai au ruginit lacatele? Te vor crede nebun, "Hai ma, ca exagerezi!".

Crede-ma cand iti spun ca nu ma vei putea cunoaste niciodata!

Nonsens

Ne risipim vietile, semanam bucati de ganduri, traim prin muzica, iubim tacit, murim regretand, ascutim creioane, fumam ca turcii, visam albastru, fugim de noi, ignoram pareri, ne temem de soare, socializam, dorim, reprimam, radem, urlam, extaz, depresie, moarte, iubire.

Doar vorbe ...

Wednesday, April 25, 2007

La drum

Suntem singuratici.
Mergem pe drum dorindu-ne companie, iar atunci cand se ofera refuzam din motive stupide ori egoiste.
Ne continuam drumul regretand acea mana intinsa, dar nu vrem sa ne intoarcem inapoi.
De ce?

Thursday, April 19, 2007

Whatever

Gata, ma opresc!
Pun totul in cutie si incui cu toate lacatele din lume.
Urlete infundate cutremura linistea pamantului. Nu mi-am incuiat cuvintele, le las sa alerge prin lume, sa te gaseasca si sa-ti spuna ceea ce stii deja. Am pierdut.

Wednesday, April 11, 2007

Quest

Hai sa vedem:

"Expose yourself to your deepest fear; after that, fear has no power, and the fear of freedom shrinks and vanishes. You are free." a zis Jim Morrison.

Tot experimentez noi chestii tot arunc piese din vechiul puzzle si observ cum ma schimb. Uimitor, dar ma schimb.
Ma fac mai bun? Mai rau? Mai intelept? Mai viclean? Mai naiv?
Voi trage o linie si voi constata pe 31 dec 2007. Pana atunci incerc, observ. Deschid usa dupa usa, arunc cheile in urma.

Stiu unde am fost, stiu unde vreau sa ajung.
Nu-s obosit... Abia m-am trezit!

Tuesday, April 10, 2007

joc

Ne jucam, ne place sa ne jucam, sa aruncam cuvinte de la unul la celalat, bulgari de zapada din spatele cazematei. Ne ferim de masa rotunda, de discutiile serioase, de cartile pe fatza.

Ne temem unul de celalat, ne ascundem de noi dar vrem sa aflam lucruri ascunse. Cautam cu intrebari capcana raspunsuri, analizam priviri, mesaje, nu din dorinta de a castiga, ci de a gasi siguranta.

La finalul jocului de sah nu exista un castigator, ci doi oameni ce s-au inteles. Si atunci stam nemiscati, unul langa celalat, zambind.

S-au risipit cuvintele.

More than ...

Motive, motive...

Cautam mereu motive pentru a justifica anumite actiuni. Avem nevoie de raspunsuri.
Devin tot mai greu de acceptat lucrurile asa cum sunt, fara eticheta de "How to" atasata, fara specificatii tehnice. Daca nu e, cautam pe Google, trebuie sa fie o explicatie!

Actiuni fara jusificare? Explica "simt"!

Ratiune, ratiune...

... words.

Monday, April 2, 2007

Pe balcon

Mainile tale pe ochii mei se simt acasa, mainile mele in jurul tau la fel. Aroma de ciocolata. :o)

Sunday, March 25, 2007

Puzzle in culori




O lume in alb si negru, o lume in culori.
Sunt undeva la mijloc, pe varful dealului dintre ele si ma uit cand in stanga, cand in dreapta. Ma uit inainte si inapoi, imi vad trecutul si viitorul.
Observ simplicitatea lumii in in 2 culori si complexitatea celeilalte. Fiecare cu frumusetea ei dar si cu durerile ei.

Mult mai intens dar mai scurt se simt senzatiile in prima lume, mult mai complexe si de durata intr-a 2-a. Durerile la fel.

Am pasit cu incredere in lumea colorata. Ochii ma dor, trupul imi tremura in fiecare clipa si nu pot sa ma controlez. Am nevoie de control. Milioane de bucati se rup din mine, din invelisul monocrom ce ma inconjurat.

Sunt un puzzle ce incepe sa se desfaca. Ma doare dar accept. Piesele vechi se inlocuiesc cu unele noi, colorate. Am nevoie de o mana indemantica.

Ma uit in oglinda si nu ma recunosc. Sunt un puzzle nou.

Sunday, February 25, 2007

Aproape liniste

Intrezaresc printre rotocoale de fum, zeci de ore de munca, cutii de pizza si o tona de cafele o mica luminita. Se pare ca proiectul care m-a tinut legat prin nenumarate funii de calculator ore in sir se apropie de sfarsit.

Am senzatia ca am trait pe o alta planeta, sau ca sunt un urs ce hiberneaza cu laptopul in brate.
Prietenii aproape au devenit virtuali (cei care au indraznit sa treaca peste statusul mei de "busy" de pe mess sunt adevarati eroi) iar timpul dedicat mie aproape inexistent.

Coming back to life...
Se topesc zapezile, ma asteapta florile de coltz si incep sa simt mireasma aerului primenit.
Sunt aici, aproape, aveti putzintica rabdare ca vin!

Monday, January 8, 2007

Unghere ascunse

Incepi sa-mi cotrobai prin minte. Umbli prin sertare ca si cum ai cauta ceva al tau, cu gesturi atat de naturale.
Incerc sa ma opun, dar imi place.
Ma tem, cine stie ce o sa gasesti? Lucruri ascunse pana si de mine? Imi place, poate mai arunci din ele, sunt multe care nu-si mai au rostul acolo.
Zambesc si iti urmaresc miscarile.